Alaturi de miere, propolisul este un produs al
albinelor cu proprietati vindecatoare deosebite, folosit ca mijloc de
aparare impotriva microbilor si mucegaiurilor datorita actiunii sale
bactericide, bacteriostatice, antifungice, fapt ce previne
imbolnavirea albinelor.
In decursul timpului oamenii au sesizat efectele benefice ale
propolisului, iar daca la inceput s-au bazat pe intuitie, observatia
efectelor sale benefice si utilizarea empirica a calitatilor sale, in
ultima vreme oamenii de stiinta au cercetat compozitia biochimica a
propolisului si l-au supus la numeroase studii desfasurate in
laboratoare medicale si spitale.
Compozitia chimica reprezinta un cocktail de substante cu efecte
terapeutice deosebite, cum sunt: derivatii flavonici, acid ferulic (activ
contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ), ceruri, aminoacizi,
balsamuri, fermenti, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden,
arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu,
cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice, rasini, acizi
aromatici, acizi, in functie de compozitia si specia vegetala de pe
care s-a cules propolisul. El contine in medie 55% rasini si balsamuri,
30% ceruri si 10% uleuri eterice, proportii care sunt asemanatoare
pentru orice fel de propolis.
Derivatii flavonici (flavonoidele), foarte raspanditi in mediul
vegetal, au foarte multe calitati terapeutice, cele mai importante
fiind actiunea asupra capilarelor, asupra permeabilitatii si
fragilitatii vaselor de sange (le conserva integritatea), efectul
vasodilatator si hipotensiv. De asemenea, flavonoidele au actiune
benefica asupra aparatului digestiv (fluidifica bila, antimicrobian
digestiv in enterite si colite), asupra sistemului endocrin (tiroida,
pancreas, suprarenale), au efect antimicrobian, antiparazitar si
antivirotic; toate acestea sunt urmare a structurii lor sub forma unor
molecule chimice complexe, care in organism se desfac in derivati
activ terapeutic. In propolis se gaseste si acidul ferulic, cu actiune
antibacteriana (bactericida si bacteriostatica) si aglutinanta (calitati
utile in tratarea ranilor greu vindecabile).
Unde poate fi folosit propolisul ?
Efectele benefice ale propolisului se adreaseaza unei liste foarte
lungi de afectiuni. Poate fi utilizat atat extern cat si intern, fiind
conditionat sub numeroase forme ce permite cele doua feluri de
administrare.
Intern, se foloseste sub forma de tinctura, miere propolizata, apa de
propolis, sau tablete si se recomanda in urmatoarele afectiuni :
- candidoza orala care produce afte si stomatite - propolisul se
aplica sub forma de solutie glicerinata in badijonari ;
- infectii gripale - are atat efect preventiv potentand sistemul
imunitar cat si curativ datorita proprietatilor sale antibacteriene si
antivirale ; se remarca prin proprietatea sa de a nu da fenomene
rezistenta, crescand totodata sensibilitatea microbilor la medicamente
;
- boala canceroasa - numeroase studii, cu rezultate mai mult decat
promitatoare, cu extracte de propolis, folosite atat intern cat si
extern, s-au facut in diverse laboratoare de medicina experimentala si
spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de
tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedica dezvoltarea
celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a
fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic
al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul
intern cu propolis in tratarea cancerului la san, a cancerului de
colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si
hepatice
- prevenirea fenomenelor de ateroscleroza cerebrala precum si a
accidentelor cerebrale,
- bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - propolisul
este un excelent antibiotic, care actioneaza progresiv inhiband
dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile lezate de catre acestea,
favorizand eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii;
- boli digestive precum gastrita si ulcerul pot fi tratate cu success
cu ajutorul curelor cu propolis;
- boli hepatice virale beneficiaza de pe urma tratamentului cu
propolis; este important ca acesta sa fie poaspat pentru ca efectul
antivirotic sa fi maximal;
- dibetul zaharat - tinctura de propolis poate avea efect in ambele
tipuri de diabet (in cel insulino-dependent - de tip I - poate conduce
la reducerea dozei de insulina, iar la diabetul de tip II poate
produce o scadere a nivelului glicemiei)
In utilizare externa se pot folosi sprayuri, tinctura sau pulbere de
propolis:
- arsurile - se aplica extern pe suprafata lezata, are efect
regenerator, dezinfectant si anestezic; se aplica sub forma de spray
si se obtine un strat potector la suprafata leziunii, arsurii sau
escarei ;
- eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis
care se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu
unguent de propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste
in comert), de 2-3 ori pe zi;
- cosuri, acne, abcese;
- ulcer de piele, ulcer varicose
- escoriatii, julituri;
Alte afectiuni ce pot fi tratate cu propolis:
- efect benefic in varice, edeme, arsuri,
- fenomenele de tulburare ale circulatiei membrelor inferioare,
- scad tensiunea arteriala,
- sunt benefice in purpura, echimoze,
- contribuie la scaderea colesterolului.
Reactiile alergice la terapia cu propolis sunt destul de tare. Totusi
ele exista si este bine sa aveti acest lucru in vedere la debutul unui
tratament cu propolis. La anumite persoane propolisul poate da,
administrat intern sau in contact cu pielea, reactii alergice. Din
acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs este
necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele
cateva picaturi de tinctura si vazand care este reactia. Daca apar
senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar
respirator sau apare inrosirea pielii, nu se va face tratament cu
propolis.
