Osteoporoza juvenila - simptome


Osteoporoza (denumirea vine din latina si inseamna "os poros"), este o boala a scheletului in care oasele isi

pierd gradual densitatea si "calitatea" microarhitecturii proprii, devenind mai usoare, fragile si cu mare risc de producere a fracturilor, chiar in conditiile unor accidente usoare.
Osteoporoza poate afecta si copii, desi in cazuri rare. Se numeste osteoporoza juvenila si se datoreaza unei probleme hormonale cum ar fi din cauza functionariii defectuoase a tiriodei sau a glandelor suprarenale. O alta cauza este medicatia, incluzand in primul rand corticosteroizii. Ostoporoza juvenila reprezinta o problema cu atat mai grava cu cat se intampla mai aproape de primii ani de viata. Varsta de declansare a procesului osteoporotic in cazul copiilor este intre 814 ani, insa nu este neobisnuit debutul la varste mai mici, in special in perioadele de crestere accelerata.
Osteoporoza este considerata o boala tacuta, deorece pierderea de masa oasoasa este lenta si nedureroasa. Altfel spus, in general, osteoporoza este asimptomatica daca nu este complicata cu o fractura (prin compresie vertebrala sau a pumnului, soldului, coastelor, bazinului, humerusului).
Fracturile prin tasare vertebrala apar la eforturi minime (stranut, aplecare, rotire, ridicarea unui obiect usor), mai frecvent in regiunea toracica medie si inferioara sau lombara superioara. Durerea de spate debuteaza acut cu iradiere in lateral si in fata, pentru ca apoi sa se reduca treptat in cateva saptamani. La cei cu mai multe fracturi apare deformarea coloanei vertebrale (cifoza dorsala + lordoza cervicala), o Durere cronica de spate accentuata la statul in picioare si pierderea din inaltime. Uneori aceasta modificare poate sa apara lent si asimptomatic.

Care sunt cauzele?
Cand apare la tineri, osteoporoza este in general secundara - fie unei boli cronice cu care pacientul se confrunta de mai mult timp, fie tratamentului instituit pentru tratarea acesteia sau a altor probleme medicale, care afecteaza echilibrul metabolic la organismului.
De asemenea, osteoporoza poate fi si idiopatica - in situatia in care nu se poate identifica o cauza exacta pentru aparitia ei sau poate sa apara in cadrul unor boli genetice, cum este osteogeneza imperfecta. Organismul pacientilor cu osteogeneza imperfecta este incapabil sa sintetizeze colagen de tip I (acesta este o importanta componenta a matricei organice a osului) acesta gasindu-se in cantitati insuficiente sau fiind slab din punct de vedere calitativ.
Printre bolile, medicamentele sau comportamentele individuale ce implica un risc (mai mult sau mai putin ridicat) de aparitie a osteoporozei, se numara:
- artrita reumatoida juvenila, diabetul zaharat, osteogenesis imperfecta, hipertiroidism, hiperparatiroidism, sindromul Cushing, sindromul de malabsorbtie, anorexia nervoasa, patologie renala, homocistinuria, sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Klinefelter, Kallman, Turner, tireotoxicoza, boala Crohn, mielomul multiplu, leucemii, hemocromatoza, sindromul Marfan;
- medicamente: anticonvulsivante (antiepileptice), corticosteroizi (pentru tratamentul astmului bronsic, poliartritei reumatoide), agenti imunosupresori (pentru tratamentul antineoplazic), inhibitori ai pompei de protoni, anticoagulante, litiu, tiazolidindione (antidiabetice);
-

comportamente cu risc: imobilizare prelungita la pat sau perioada lunga de inactivitate, dieta inadecvata (continut sarac in Calciu, vitamina D), amenoree instalata ca urmare a unor eforturi fizice intense, fumat, consum abuziv de alcool, expunere la metale grele (plumb), consumul bauturilor bogate in acid fosforic.

Care este mecanismul de producere?
De la nastere si pana in perioada de tanar adult, organismul copiilor acumuleaza masa osoasa, varful mineralizarii si maturarii scheletului osos fiind in jurul varstei de 30 de ani. Cu cat individul acumuleaza mai multa masa osoasa corect calcificata si rezistenta, cu atat riscul de aparitie a osteoporozei in timp este mai mic. Dupa varsta de 35 de ani organismul incepe sa piarda din masa osoasa - ca urmare a actiunii diversilor factori endogeni, in special endocrini, sau exogeni, de tipul suprasolicitarilor mecanice, traumatice, dietei incorecte (mai ales sub aspectul unui aport insuficient sau inadecvat de calciu). Initial pierderea se desfasoara lent, insa procesul se accelereaza dupa varsta de 50-60 de ani. Rata demineralizarii este influentata, pe langa activitatea fizica si regimul alimentar, si de componenta ereditara a fiecarui pacient.

Cum se manifesta?
Osteoporoza este asimptomatica timp de cativa ani, de unde si denumirea de afectiune silentioasa.
Unul dintre primele simptomele poate fi reducerea inaltimii (cu pana la 10 cm), legata de curbarea spatelui, cauzata de tasarea vertebrelor.
Tasarea vertebrelor antreneaza deseori dureri intense de spate. Durerea este acuta, de obicei nu radiaza si este agravata de ridicarea unor obiecte grele. Uneori, durerea dispare dupa 1 saptamana, desi uneori poate dura cateva luni.
Atunci cand osteoporoza este avansata, apar fracturi, ce pot surveni la un traumatism minim. Oasele cele mai susceptibile de a fi afectate de fracturi sunt cele ale incheieturii mainii, soldul si vertebrele. De altfel, pierderea masei osoase este deseori constatata doar in urma unei fracturi ce survine dupa o cadere.

Diagnostic

Diagnosticul de osteoporoza se stabileste prin urmatoarele investigatii paraclinice :
examenul radiologic - putin sensibil deoarece este necesara o reducere substantiala a masei osoase pentru a fi vizibila pe radiografii; evidentiaza fracturile
tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale - cea mai sensibila metoda pentru diagnosticul initial; nu pentru masuratori repetate datorita costului ridicat si dozei mari de radiatii
absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal - putin sensibila in stadiile precoce
absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului - limitata de numeroasele artefacte
dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a soldului - metoda de preferat.
Rezultatul acestui test este numit scorul T si se bazeaza pe comparatia cu densitatea osoasa medie a tinerilor adulti, de acelasi si aceeasi etnie.
Rezultatele sunt clasificate astfel:
- densitate osoasa normala: scor T egal sau > -1,0
- osteopenie (deficit usor de masa osoasa): scor T cuprins intre -1,0 şi -2,5
- osteoporoza: scor T < -2,5
Densitometria osoasa este utilizata intr-o evaluare globala a riscului de fracturi.
Testul DEXA este testul de diagnostic pentru osteoporoza, evalueaza riscul de fracturi si poate fi folosit pentru evaluarea raspunsului la tratament.
Dupa stabilirea diagnosticului de osteoporoza, pacientii trebuie evaluati pentru identificarea cauzelor de osteoporoza secundara.

Tratament

Tratamentul osteoporozei combina luarea suplimentelor de calciu si vitamina D, sau a medicamentelor prescrise cu un program de exercitii fizice. Pierderea osoasa poate surveni din nou, odata cu intreruperea tratamentului.

Exercitiile fizice
Activitatea fizica poate preveni osteoporoza, dar si incetini evolutia sa. Totusi, anumite exercitii trebuie evitate: cele care necesita aplecarea in fata, ridicarea unor greutati, sporturile care implica rasuciri ale corpului (golf, bowling, etc.), joggingul, precum si sporturile cu mingea (volei, basket, fotbal) sau cu racheta (tenis, etc).
Pacientii cu osteoporoza trebuie sa consulte medicul inainte de practicarea oricarui tip de activitate fizica, cu exceptia mersului de jos, care este indicat majoritatii bolnavilor, indiferent de varsta.

Alimentatia
Un regim alimentar bogat in calciu si vitamina D este o metoda buna de a preveni osteoporoza. Calciul se gaseste intr-o varietate de alimente, iar absorbtia sa este favorizata de consumul de vitamina D.
De altfel, pentru reducerea pierderilor de nutrienti, este recomandata limitarea consumului de cafea (la cel mult doua cesti pe zi) si reducerea consumului de bauturi alcoolice. In plus, intrucat tabagismul este asociat cu pierderea osoasa, renuntarea la fumat este cea mai buna decizie in cazul pacientilor cu osteoporoza.

Suplimentele de calciu si vitamina D
Administrate pentru prevenirea osteoporozei, calciul si vitamina D sunt de asemenea recomandate pentru prevenirea agravarii bolii.
Pentru prevenirea sau tratarea osteoporozei, se recomanda 700 1200 mg calciu, alaturi de 40-800 UI vitamina D pe zi.

Tratamentul medicamentos
Exista mai multe medicamente ce pot opri degenerescenta osoasa, mentine sau creste masa sau densitatea minerala osoasa, reducand riscul de fracturi:
- bifosfonatii (alendronat, risedronat) - sunt medicamente de prima linie in tratamentul osteoporozei. Prin inhibarea resorbtiei osoase, bifosfonatii mentin masa osoasa si pot reduce fracturile vertebrale sau cele de sold cu pana la 50%.
- calcitonina este mai putin eficienta in tratarea osteoporozei decat bifosfonatii, dar poate reduce durerea ce survine dupa o fractura.
- raloxifen este un modulator selectiv de receptor estrogenic si poate fi administrat in prevenirea si tratamentul osteoporozei la femeile care nu pot lua bifosfonati. Raloxifen reduce fracturile vertebrale cu 50%, dar nu are un efect demonstrat in reducerea fracturilor nonvertebrale.
- parathormonul stimuleaza formarea osoasa si este in general rezervat pacientilor care nu raspund la medicamentele antiresorbtive (bifosfonati si calcitonina).
Pentru a verifica efectele acestor medicamente, este importanta efectuarea unui test de osteodensitometrie cel putin o data la 2 ani.
De altfel, daca osteoporoza este rezultatul utilizarii prelungite a unui medicament (terapia cu corticosteroizi, etc.), ea este reversibila prin eliminarea cauzei.
Calcitonina este un hormon care ajuta la prevenirea viitoarelor pierderi osoase si reduce durerea asociata osteoporozei pe care unele persoane o au. Calcitonina poate fi administrata sub forma injectabila sau sub forma de spray nazal. Cel mai frecvent efect advers il reprezinta greata.
Ibandronatul sodic este un medicament care se administreaza o data pe luna. Nu este un hormon dar incetineste pierderea osoasa si creste densitatea osului. Unele din posibilele efecte secundare includ probleme gastrice, arsuri, Bufeuri si un risc de formare a cheagurilor.
Teriparatidul este un hormon sintetic injectabil folosit in doza unica pe zi pentru tratamentul osteoporozei. Determina cresterea oasului nou. Cele mai frecvente efecte secundare incluzand greata, ameteala si crampele la nivelul picioarelor.

Terapia de substitutie hormonal
Estrogenul poate mentine densitatea osoasa, prevenind astfel fracturile. Totusi, avantajale si dezavantajele acestei terapii trebuie cantarite cu atentie. Administrarea estrogenului creste riscul de trombembolism si de cancer endometrial si posibil, riscul de cancer de san.

Tratamentul chirurgical
In cazul unei fracturi de sold, o interventie chirurgicala poate fi necesara pentru reconstruirea soldului. In cazul unei hiperparatiroidism, ablatia glandelor paratiroide permite ameliorarea densitatii minerale osoase.

 

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT 2005 - 2013 Toate drepturile rezervate.