Microorganismele din tractul gastrointestinal al
mamiferelor interacţionează cu organismul pe care îl ocupă, contribuind
la menţinerea sănătăţii acestuia. Această comunitate complexă se numeşte
floră intestinală. Formarea florei intestinale umane începe la naştere,
iar, pe măsură ce înaintăm în vârstă, aceasta se modifică. Compoziţia sa
rămâne neschimbată, însă proporţia şi cantitatea microorganismelor care
formează flora intestinală pot varia. Putem afirma că flora intestinală
a fiecărei persoane are o compoziţie unică, pe care o întâlnim doar în
organismul respectiv.
În cazul naşterilor naturale, bacteriile vaginale şi rectale pătrund în
organismul nou-născuţilor, creând un mediu anaerob pentru flora
bacteriană. În cazul copiilor născuţi prin cezariană, acest proces are
loc 2-4 săptămâni mai târziu. Alăptarea este o metodă foarte eficientă
de îmbunătăţire a compoziţiei florei intestinale (flora intestinală a
nou-născuţilor alăptaţi la sân este formată din bifidobacterium în
proporţie de 95%). Aşadar, flora intestinală umană începe să se formeze
chiar de la naştere şi, în urma diversificării alimentaţiei şi datorită
contactului cu diferite bacterii şi ciuperci, capătă forma finală spre
sfârşitul celui de-al doilea an de viaţă.
Microorganismele care formează flora intestinală pot varia de la
persoană la persoană. În stomac, numărul de germeni este cel mai scăzut,
datorită prezenţei agenţilor acizi. În intestinul subţire, numărul
acestora este mai ridicat, în ileu este de circa 108 CFU/g, iar în colon
– datorită perioadei prelungite de tranziţie şi cantităţilor sporite de
nutrienţi – această cifră poate atinge chiar 1012 CFU/g.
Flora intestinală endogenă îndeplineşte trei funcţii principale:
-
Joacă un rol activ în cadrul metabolismului.
-
Reglează funcţionarea sistemului imunitar.
-
Protejează împotriva agenţilor patogeni.
Caracteristicile benefice ale florei intestinale se cunosc de secole,
fiind menţionate chiar şi în Vechiul Testament. Mechnikov a primit
premiul Nobel în 1908 pentru descoperirea fagocitozei; acesta a
demonstrat că în urma consumului de produse lactate fermentate ce conţin
lactobacillus (de exemplu iaurt) se reduce numărul de microorganisme
patogene din intestine. Aceasta ar putea fi o explicaţie plauzibilă
pentru longevitatea ţăranilor bulgari. Cuvântul probiotic a fost folosit
pentru prima dată în 1965 şi derivă din expresia pro bios „pentru viaţă”.
Coloniile de microorganisme din intestine pot suferi schimbări dinamice.
Aceastea pot fi afectate negativ de consumul de alcool, de o alimentaţie
deficitară, de diferite infecţii şi de administrarea de medicamente,
inclusiv antibiotice.
Probioticele sunt bacterii care, după ce pătrund în organism din
alimente, ocupă sistemul intestinal şi acţionează benefic asupra
sănătăţii organismului-gazdă. Principala sursă de probiotice sunt
produsele lactate, suplimentele alimentare şi medicamentele cu
probiotice. Consumul de probiotice este o temă foarte discutată în
prezent de către experţii din industria farmaceutică şi a suplimentelor
alimentare. Au fost efectuate o serie de studii cu privire la utilizarea
probioticelor, care s-au concentrat în special pe bolile digestive, care
afectează flora intestinală.
Tratamentul cu probiotice poate reduce efectele negative ale diareei
acute şi diareei asociate cu consumul de antibiotice.
Cu toate că profilaxia se realizează, în primul rând, cu ajutorul unei
igiene adecvate, cercetările ştiinţifice referitoare la alţi factori
profilactici, cum ar fi alimentaţia, au dat rezultate promiţătoare.
Sindromul de colon iritabil reprezintă un complex de tulburări
funcţionale la nivel intestinal, cu o durată de minimum 3 luni,
acompaniate de diaree şi balonare, precum şi de reducerea florei
intestinale.
Boala hepatică cronică sau encefalopatia hepatică (hepatoencefalopatia)
cauzează creşterea cantităţii de amoniac din fluxul sanguin, ceea ce are
ca rezultat o serie de simptome neurologice. Probioticele reduc nivelul
pH-ului intestinal, prevenind absorbţia amoniacului.
Cercetările din acest domeniu sunt reduse, însă rezultatele iniţiale
sunt încurajatoare.
Microflora intestinală joacă un rol important în lupta împotriva
agenţilor patogeni şi bacteriilor. De exemplu, animalele de laborator a
căror floră intestinală a fost redusă artificial au fost mult mai
susceptibile la infecţii.
Datorită activităţii florei intestinale sănătoase, intestinul gros nu
reprezintă doar un organ digestiv, ci joacă un rol important şi în
sistemul de protecţie imunitară a organismului. Dacă echilibrul intern
al florei intestinale este dereglat, aceste funcţii vor fi puternic
afectate.
În ultima decadă, cercetătorii au făcut progrese importante nu doar în
domeniul profilaxiei şi menţinerii sănătăţii, ci şi al prevenirii
bolilor cauzate de modificarea florei intestinale şi al terapiilor
adiacente. Chiar dacă cercetările sunt de-abia la început de drum,
rezultatele din viitorul apropiat se anunţă a fi promiţătoare.
Atenţie! Acest articol are scop strict informativ şi nu sprijină
consumul de probiotice pentru prevenţia sau tratamentul bolilor. Pentru
mai multe informaţii, consultaţi medicul.
