Afrodisiace

Sub denumirea de afrodisiace sunt incluse atat produse, cat si diverse modalitati practice ce amplifica erotismul, stimuland astfel fuziunile si trairile

amoroase. Cu alte cuvinte, orice substanta naturala sau activitate care stimuleaza dorinta intra in categoria afrodisiacelor.

Acestea poarta numele zeitei grecesti a iubirii, Afrodita. In toate culturile, fie ele stravechi sau moderne, se regasesc diverse afrodisiace sub denumiri diferite. Aceste substante si retete au puterea de a induce o pasiune arzatoare jocurilor si fuziunilor erotice, facand  o adevarata arta.

Nu sunt cunoscute cu exactitate ce uleiuri esentiale contin toate plantele si care sunt efectele pe care acestea le pot avea asupra fiintei umane. Este evident insa ca, acele afrodisiace care influenteaza, in diferite moduri, creierul si simturile si care sunt reprezentate prin imagini, fantasme, descrieri si angrenari erotice cu siguranta ca au efect, ca si sutele de posturi, extrem de diverse si incitante ce sunt prezentate in manualele de aparute de-a lungul timpului.

Amintim totusi faptul ca, cel mai bun si mai important afrodisiac de care are nevoie un cuplu sanatos si afectuos este si va ramane intotdeauna iubirea, insotita de spontaneitate si creativitate. Cuplurile ar trebui sa stie ca o viata efervescenta, interesanta si variata este absolut necesara pentru a evita plictiseala ce ar putea aparea in cadrul unei relatii amoroase. Afrodisiacele pot fi clasificate in 5 grupe: analoge, asociate, animale, terapeutice si senzoriale. Unele afrodisiace pot fi incadrate in mai multe categorii in acelasi timp.


Afrodisiacele analoge

Acestea sunt cele care sunt asemanatoare cu organele, cum ar fi de exemplu ginsengul, care evoca forma penisului, midiile, asemanatoare vulvei, ouale asemanatoare testicolelor.


Afrodisiacele asociate

Folosite in special in trecut, acestea sunt corelate activitatilor erotice. De exemplu iepurele salbatic, este considerat sacru, fiind simblolul Afroditei,

batoanele de paine sunt consacrate zeului fertilitatii, Priapus. Afrodisiacele asociate fac parte din cultura fiecarui popor. Afrodisiacele animale

In diverse traditii organele reproductive ale unor animale erau ingerate pentru a le abosorbi puterea in mod direct. De exemplu, erau consumate testicolele diferitelor animale: berbec, porc, taur etc.


Afrodisiacele terapeutice

Acestea sunt substantele naturale ce au efecte stimulente din punct de vedere, asupra persoanei care le utilizeaza. Ele pot fi baute, mancate, inhalate sau folosite extern. Afrodisiacele terapeutice pot fi impartite in: substante naturale care confera senzatia de caldura in corp, eliminand frigiditatea si cele care elimina inhibitiile.


Afrodisiacele senzoriale

Din aceasta grupa fac parte masajele, arta erotica, literatura si diverse spectacole, jocuri amoroase si tehnici erotice ce confera intensitate, forta si rafinament actului.

Inca din timpuri stravechi oamenii au fost preocupati de gasirea unor mijloace vizuale, sonore, olfactive, psihice sau de alta natura pentru a atrage fiintele de opus. In aceasta privinta, natura este foarte darnica, in cazul in care stim s-o folosim cu intelepciune. Exista numeroase plante si preparate din plante care de-a lungul timpului au fost folosite ca elixire ale dragostei si, in special, ale amorului fizic.

Afrodisiace pot fi folosite sub forma tincturilor de plante. Tincturile se folosesc diluate in apa (1 lingurita la 100 ml de apa), de 3-4 ori pe zi.
 

Spre deosebire de regnul animal, pentru om dragostea fizicã sau psihicã - ambele împletite într-o dulce armonie - constituie nu numai functia de reproducere, dar si de destindere, de plãcere. Tot comparativ cu celelalte vietuitoare, oamenii nu au o perioadã de rut sau de sezon de împerechere; oamenii iubesc tot timpul anului.
 Cacao - denumirea stiintificã este Teobroma cacao (pâinea zeilor), un arbust originar din Mexic si America Centralã, care în flora spontanã atinge 10-12 m înãltime, iar în culturi a fost redus ca talie la 5-6 m pentru a fi mai usor de exploatat. Caracteristica acestui arbust este faptul cã florile si fructele se dezvoltã pe ramurile groase si pe tulpina principalã, fiind grupate în fascicole. Fructele arbustului de Cacao se culeg la maturitate, iar dupã îndepãrtarea pulpei albicioase care înconjoarã semintele se supun unui proces de fermentatie alcoolicã ce favorizeazã îndepãrtarea ultimelor resturi de pulpã. Dupã fermentare si uscare semintele se prãjesc la fel ca boabele de cafea pânã când apare aroma plãcutã, caracteristicã de cacao. Aztecii si Toltecii considerau cacao ca fiind de origine divinã. Numele de cacao derivã de la vechea denumire mexicanã "cacauatl", care înseamnã seminte de cacao. Din timpuri strãvechi existã retete afrodisiace diverse precum cea de fatã: semintele prãjite dupã fermentare se mãcinau fin pe o piuã de piatrã destinatã numai acestui scop. Reteta prevedea prepararea din circa 100 seminte de cacao, câtiva ardei iuti sau piper negru, putin anason dulce, vanilie, scortisoarã, petale de trandafir fin pulverizate, migdale, sirop de zahãr (sau suc de Agave) si un colorant vegetal. Pe lângã valoarea energeticã, produsul obtinut are renumele de afrodisiac pentru bãrbati.
 Susanul creste potenta. Atât în literatura veche cât si în cea recentã existã numeroase retete de elixire în a cãror compozitie intrã cu precãdere materii prime de origine vegetalã. Dacã sunt respectate cantitãtile indicate, aceste retete nu vor avea efecte nedorite.
 Elixir de viatã lungã - acest produs are urmãtoarea compozitie: 2,5 gr. rãsinã de aloe; 2,5 gr. rãdãcinã de ghinturã (provenind de la Gentiana asclepiadea); 2,5 gr. rãdãcinã de revent; 2,5 gr. rizom de Zedoaria; 1,5 gr. stigmate de sofran; 2,5 gr. agaric alb si un litru de alcool etilic de 60 de grade. Elixirul se preparã prin macerarea în vas închis timp de 10 zile, se filtreazã prin presare, iar ulterior prin hârtie de filtru (filtru de cafea). Acest preparat figura pe vremuri în farmacii. Se administreazã într-o linguritã de zahãr sau în apã ori într-un pahar cu vin negru. Rãdãcina de revent, este cunoscutã sub denumirea de Rubarbãr si se cultivã în Transilvania. Rizomul de Zedoria provine din specia Curuma longa, originarã din Indo-Malaezia si se cultivã în zonele tropicale. Se poate înlocui cu rãdãcinã de ghimbir (Zingiber officinalis). Agaricul alb provine dintr-o ciupercã (Polyporus officinalis sau Polyporus squamosus) cunoscutã sub numele de Pãstrãv de Nuc, care creste si la noi în tarã. Pentru prepararea elixirului se poate recolta si în stadiu mai avansat de vegetatie, când ciuperca devine lemnoasã. Se întrebuinteazã numai partea cãrnoasã dupã îndepãrtarea scuamelor si a pãrtilor puternic lignificate de la bazã. Apoi se taie în felii subtiri, se usucã la umbrã în poduri bine aerisite. Speciile acestui gen de ciuperci contin acid agaricic care în cantitãti mari este toxic. În cantitãti mici, pânã la 1 gr. ciupercã uscatã, are proprietãti excitante. Cantitatea descrisã mai sus nu are nici un risc terapeutic.
 Iasomia - apare într-o veche formulã cu proprietãti puternice afrodisiace, la care dupã vechiul text cercetat " nu rezistã nici o femeie". Are în compozitie urmãtoarele: 10 seminte sfãrâmate de Cornaci de baltã, 3 cãtei de usturoi pisati, 5 gr. pulbere de Lemn dulce, 5 gr. rãdãcinã de iasomie sau 10 gr. flori uscate. Se amestecã totul si se fierbe la foc domol timp de 15 minute în 250 ml. de lapte, la care s-a adãugat 100 gr. zahãr sau 150 gr. miere si 20 gr. unt topit. Se filtreazã la cald prin tifon si se pãstreazã la frigider 2-4 zile. Se iau de 3 ori pe zi câte 3 linguri, la nevoie.
 O altã variantã a acestei retete recomandã 10 gr. seminte de susan pisate mãrunt si amestecate cu 3 ouã de prepelitã sau vrabie, la care se adaugã 10 seminte de Cornaci de baltã, toate fierte în 250 ml. de lapte, 100-150 gr. miere sau zahãr si 20 gr. unt. Se procedeazã ca la reteta anterioarã.
 Unul dintre cei mai mari medici ai Antichitãtii, Galen, de origine greacã, dar care a practicat medicina la Roma în jurul anului 200 Î.H., recomanda pentru tratamentul impotentei ca în fiecare searã, timp de 3 zile, sã se consume un pahar de miere, 20 gr. migdale dulci, 100 seminte de pin. Dupã aceasta se face tratament încã 3 zile cu usturoi pisat amestecat cu miere în pãrti egale, câte o linguritã. Pentru cei care nu suportã usturoiul, se poate folosi hreanul ras amestecat în pãrti egale cu miere.
 

               1.  Afrodisiace animale
  • oua
  • lapte (mai ales cel de capra)
  • icre (mai ales cele de somon)
  • cornul de rinocer.

                 2. Afrodisiace vegetale
  • napraznicul
    busuiocul
    ginsengul
    bradul
    feniculul
    polenul
    pinul
    nuscoara
    mierea
    sculatoarea
    ghimbirul
    nucile
    crucea pamantului
    piperul
    strugurii
    lemnul dulce
    scortisoara
    usturoiul
    cardamomul (hell)
    semintele de susan
    nautul
    sofranul
    telina
    morcovul
    ciocolata
    ciupercile
    ceapa
    usturoiul

 
 
 
[Home]
[Produse Calivita]
[Plante Medicinale]
[Afectiuni-Boli]
[Semne Simptome]
[Tratamente naturiste]
[Regimuri Slabire]
[Terapii naturiste]
[Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii]
[Dictionare]
[Frumusete]
[Anticonceptionale]
[Boli Infectioase]
[Sarcina Nasterea]
[Analize medicale]
[Alimentatia]
[Remedii]
[Idei Afaceri]
[Harta site]
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 -  2013  Toate drepturile rezervate.