ARPAGICUL (Allium schoenoprasum) (engl.CHIVES) Arpagicul era folosit crud de grecii antici, la gatit si vindecare. In Evul Mediu, era prescris pentru melancolie si se folosea in ritualuri de exorcism. Planta se spune ca ajuta la invingerea obiceiurilor negative si ca protejeaza persoana de tentatii rele. Cercetarile stiintifice au aratat ca arpagicul stimuleaza metabolismul grasimilor in corp si reduce colesterolul. Medicina traditionala chineza a acumulat un imens bagaj de date despre actiunea farmacoterapeutica a multora dintre alimentele care fac parte din meniul bogat al asiaticilor. Practic, toate alimentele pot deveni medicamente de nadejde si fara riscuri. In aceasta categorie intra si banalul arpagic (Allium scheonoprasum). Arpagicul sub forma de seminte, ceapa de arpagic, ori prazul, toate reprezinta surse incredibile de sanatate. Una dintre calitatile cele mai surprinzatoare ale arpagicului este aceea de anticoagulant al sangelui. Daca mai multi romani ar cunoaste acest "har", probabil ca multe accidente vasculare cerebrale sau hematoame interne - nedepistate prin radiografiere - ar putea fi evitate. Va sfatuiesc ca, ori de cate ori aveti un accident prin impact puternic (caderi, accidente rutiere sau dupa o agresare fizica), sa nu intarziati in a introduce in meniul dumneavoastra arpagicul. Este usor de sesizat prezenta unui tromb (cheag) de sange intern, deoarece el genereaza dureri in zona in care apare. Daca durerile nu migreaza in alta parte a corpului, mentinandu-se in aceeasi regiune, atunci este certa prezenta cheagului de sange. In aceste cazuri, se poate prepara o supa de arpagic-praz, taindu-l marunt si fierbandu-l intr-un amestec (in parti egale) de apa si vin alb sec. Se consuma cate o portie de 200 ml de astfel de supa de 2 ori pe zi. Inca din vremurile antice, autoritatile imperiale chineze obisnuiau sa-i supuna pe puscariasi unor batai crunte, pentru a-i face sa-si marturiseasca vina. Stiindu-se ca un astfel de "tratament" putea produce moartea prizonierilor prin formarea de cheaguri de sange, temnicerii le dadeau sa manance supa si mancare de praz. Cei care sunt expusi mai des riscurilor de enterite, cei cu un tub digestiv mai sensibil si care au - din aceste motive - dureri gastrice, trebuie sa consume cat mai frecvent praz. Femeile gravide care au prea dese greturi, senzatii de voma, pot bea un ceai-decoct din 4-5 bulbi de arpagic fierte timp de 10 minute - pe foc mic - in 375 ml (o cana si jumatate) de apa. Este preferabil a se bea decoctul fierbinte, dimineata, sau ori de cate ori apare senzatia de greata. Uneori, miscari bruste de torsionare a coloanei vertebrale, in zona lombara, poate produce dureri persistente printr-o contractura sau intindere musculara. Fierbeti frunze si radacini de praz in vin alb sec si beti decoctul (cca 180 ml). Diareea, transpiratia nocturna excesiva si nocturia (pierderea de urina in timpul noptii), pot fi inlaturate daca mancati un preparat din praz si oua, fierte impreuna si amestecate dupa gustul dumneavoastra. Sucul obtinut din frunze si radacini de arpagic si incalzit putin, poate fi baut impreuna cu lapte pentru a trata dificultatea la deglutitie (inghitire), insolatia si intoxicatia cu lacuri sau smalturi. O mancare de porc sau miel cu arpagic este in masura sa redea apetitul celor care l-au pierdut. Chiar si vanataile, inflamtiile si durerile cauzate de lovituri pot disparea daca se aplica pe acestea frunze sau radacini de arpagic strivite.