Popularea baltilor si cresterea crapului

 

Pregătirea baltilor pentru populare

Se începe prin golirea heleşteielor, operaţiune urmată de desfundarea canalelor drenoare, curăţarea şi

nivelarea fundului acestora. Uneori, când adâncimea heleşteielor s-a redus semnificativ, se impune decolmatarea vetrei de bazin, care se realizează prin îndepărtarea stratului de mâl. Dacă nu se intervine pentru îndepărtarea mâlului, oricum este obligatoriu ca după uscarea acestuia să se treacă cu o grapă, cu scopul mobilizării terenului, astfel ca aerul să pătrundă în profunzime. Oxigenul va favoriza reacţiile de oxidare din mâlul organic şi va grăbi mineralizarea acestuia.

Acolo unde apa bălteşte se încearcă nivelarea locului, după îndepărtarea apei. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci se va administra var nestins pe fiecare zonă acoperită cu apă, calculându-se o cantitate de cca 2500 kg/ha. Prin aceasta, se urmăreşte distrugerea eventualilor agenţi patogeni, care altfel ar rămâne în heleşteu şi ar provoca boli grave crapului care urmează a fi cazat. În acelaşi timp, varul nestins distruge şi peştii fără valoare, sau cu valoare economică redusă, cum ar fi boarţa, pseudorasbora, carasul etc., care nu aduc un plus de venituri fermei piscicole, ci din contră, produc o reducere a lor prin faptul că sunt concurenţi la hrana crapului.

De cele mai multe ori, pe vatra de bazin uscată se administrează îngrăşăminte organice sau anorganice, iar dacă este cazul, se vor administra şi amendamente.
Pregătirea heleşteielor constă şi în verificarea şi repararea digurilor, a canalelor şi instalaţiilor de alimentare şi evacuare a apei.

Numai după ce heleşteiele au fost astfel pregătite urmează să fie inundate, iar după două săptămâni populate cu crap.

În cazul în care heleşteiele sunt nou construite, se umplu cu apă şi se verifică pe parcursul câtorva zile funcţionalitatea instalaţiilor hidrotehnice şi rezistenţa digurilor. În acelaşi timp se urmăreşte ca la baza taluzurilor uscate să nu fie zone umede. Dacă există asemenea zone, înseamnă că digul este dimensionat incorect şi există pericolul de subfuziune, adică de dărâmare în timp a acestuia.

 Alegerea tipului de populare
 

Popularea se poate realiza în monocultură (numai cu crap) sau în policultură (cu crap şi una sau mai multe specii suplimentare). Monocultura poate fi simplă (crapi de aceeaşi vârstă) sau mixtă (crapi de vârste diferite).

Pentru o mai bună valorificare a resurselor trofice din bazinele acvatice, mulţi piscicultori optează să realizeze policulturi fie cu specii paşnice sau cu specii răpitoare. Astfel se pot introduce pe lângă crap specii de peşti paşnici, cum ar fi cteno, novac, sânger, care consumă hrană ce nu poate fi valorificată de crap, cum ar fi macroflora acvatică, zooplanctonul sau fitoplanctonul.

În cazul policulturii cu una sau mai multe specii paşnice, norma de populare pentru crap trebuie să reprezinte cel puţin 60% din totalul populaţiei piscicole. Norma de populare pentru speciile suplimentare se stabileşte în funcţie de cantitatea elementelor trofice care pot fi valorificate de specia suplimentară.

În cazul policulturii cu specii răpitoare, se urmăreşte ca aceştia să „cureţe” heleşteul de peştii debili şi bolnavi din populaţia de crap dar să consume şi peştii mărunţi, sălbatici (oblete, porcuşor, boarţă, roşioară etc.) care pătrund în heleşteu odată cu apa de alimentare. Pentru ca peştii răpitori să nu devină periculoşi pentru populaţia bază reprezentată de crap, trebuie respectate 3 condiţii: răpitorii să deţină 2-10% din populaţia de bază, în funcţie de specie; răpitorii să fie mai mici cu un an decât crapul; să nu se menţină alături de crapi, răpitori mai mari de 3 ani.

 Norma de populare

După ce s-a stabilit ce tip de populare este mai avantajos din punct de vedere economic, se va stabili norma de populare pentru crap. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem productivitatea naturală (Pn) a heleşteului (cantitatea de peşte care se poate obţine numai prin valorificarea resurselor naturale), masa corporală medie a unui peşte în momentul populării (g) şi pe cea planificată a se obţine la recoltare (G) precum şi pierderile (p) care se obţin în perioada de creştere.

Creşterea Crapului

Creşterea crapului şi a altor ciprinide a reprezentat pentru ţara noastră principala îndeletnicire a piscicultorilor, primind atributul de „tradiţională”.

Deşi unele voci ar spune că ciprinicultura a ajuns în Europa pe ultima sută de metri, ca ar fi ajuns la un inerent sfârşit, credem totuşi că această ramură a acvaculturii printr-un management corespunzător poate deveni foarte profitabilă.

Cresterea crapului primele măsuri ce ar trebui luate în cazul fermelor ciprinicole care doresc să obţină profituri mai mari, ţin de retehnologizări. Cu toate că România este în continuare o ţară consumatoare de crap, credem că găsirea altor specii sau varietăţi de ciprinide este foarte importantă. Ciprinidele trebuie privite şi dincolo de carnea pe care o oferă. Ele reprezintă materia primă a industriei pescuitului sportiv dar şi a acvaculturii ornamentale. Ciprinidele sunt totodată şi sursă de hrană pentru peştii răpitori crescuţi în sistem semiintensiv, care au o valoare economică mult mai ridicată. Cresterea crapului are de câştigat şi din producţia de peşte destinat repopulării unor ape naturale. Astfel, specii considerate cu valoare economică scăzută îi pot aduce fermierului venituri considerabile.

Dintre ciprinidele ce merită atenţia acvacultorului amintim:

  • CrapulCyprinus carpio, prin numeroasele sale rase şi varietăţi are o importanţă deosebită atât pentru producţia de carne de consum, cât şi pentru pescuitul sportiv.

  • Novacul (crapul marmorat) Aristichthys nobilis, sin. Hypophtalmichthys nobilis) este un peşte de talie mare, zooplanctonofag ce se creşte pentru producţia de carne.

  • Sângerul (crapul argintiu) Hypophtalmichthys molitrix, cunoscut în popor precum hypo este prin excelenţă un fitoplantonofag, valorificând foarte bine algele verzi din masa apei.

  • Amurul alb (cteno) Ctenopharingodon idella, este pe bună dreptate denumit şi cosaş. Obiceiul alimentar al acestuia, îl face un adevărat devorator de vegetaţie emersă şi submersă. Prin ritmul de creştere rapid dar şi calităţii cărnii este unul din favoriţii ciprinicultorilor din întreaga lume.

  • Crapul ornamental (Koi)Cyprinus carpio se bucură în prezent de atenţia multor acvacultori din lume. Este crescut aproape exclusiv pentru scopuri ornamentale, foarte rar existând şi cereri pentru popularea bazinelor de pescuit sportiv cu această specie. Privită la noi în ţară cu oarecare suspiciune, acvacultura ornamentală aduce venituri sectorului piscicol din Cehia de două ori mai mare decât cel al producţiei de peşte din consum, din toate speciile laolaltă.

  • Carasul auriu (goldfish) Carassius auratus este probabil cel mai cunoscut peşte ornamental din lume. Acesta poate fi crescut cu mare uşurinţă în condiţiile ţării noastre, cererea fiind foarte mare şi greu de acoperit. Acvacultorul, după cum am mai amintit merită să-şi îndrepte atenţia şi spre speciile din mediul natural ameninţate sau pe cale de dispariţie. În restul ţărilor europene există numeroase programe de repopulare a apelor naturale. În curând această practică se va implementa cu siguranţă şi la noi în ţară. Dintre speciile de ciprinide ce pot fi crescute în acest scop amintim: cleanul, văduviţa, mreana, linul, caracuda, scobarul, avatul, boarţa, etc.

Impactul furajelor combinate in ciprinicultura moderna

Cresterea crapului - hranirea are cel mai important impact asupra rezultatelor în fermele piscicole, deoarece cantitatea si calitatea efectivului piscicol este direct proportionala cu dieta acestuia. In cresterea crapului furajul prezinta si cel mai ridicat cost de productie, având cea mai mare influenta asupra profitului, motiv pentru care alegerea corecta a furajului este de importanta cruciala. Crapul poate fi hranit atât cu furaje combinate complete, cât si cu furaje incomplete.
Furajele si productivitatea
În fermele salmonicole, folosirea furajelor combinate este o practica deja veche, datorita impactelor economice si ecologice deosebite. O productivitate sporita în acest sector cere în permanenta furaje tot mai bune, deoarece rezultatele din acvacultura intensiva (starea de sanatate, cresterea si dezvoltareapestilor) sunt strâns corelate de calitatea furajului. În plus, legislatia de mediu cere ca aceste furaje sa aiba un impact cât mai redus asupra calitatii apelor, mai ales ca în unele tari mai dezvoltate fiecarei ferme de acvacultura i se impune o anumita cantitate de furaj ce poate fi folosita într-un sezon, iar fermierul se vede obligat sa foloseasca la maxim aceasta cantitate (uneori destul de limitata).
În fermele de crap exista foarte mari rezerve în ceea ce priveste sporirea productivitatii. Majoritatea fermelor din centrul si estul Europei au tehnologii vechi de 50 de ani, care se bazeaza pe suprafete maride luciu de apa, pe productivitatea naturala a helesteelor si pe hranirea suplimentara.
În ciuda faptului ca fermele din Japonia au avut, în anii '70, productii de pâna la 40 t/ha, în tarile est-europene putine sunt fermele se produc peste 1-1,5 tone/ha. Principalul motiv este hrana. În aceste tari s-a încetatenit gresit ideea ca cea mai buna hrana pentru crap este hrana ieftina si cea naturala.
De regula, în fermele extensive, nu se folosesc furaje suplimentare. Însa, daca s-ar folosi, ar creste productivitatea, nu atât prin prisma cantitatii de peste recoltat la hectar, cât mai ales prin sporirea ritmului decrestere si îmbunatatirea calitatii carnii.
Greseli în exploatare
Cea mai mare greseala pe care o fac azi fermierii este aceea ca folosesc tehnologii extensive pesuprafete mici de luciu de apa (câteva hectare). Aceste bazine mici (cu suprafata de pâna la un hectar sau chiar peste) sunt de fapt ideale pentru folosirea metodelor intensive de cultura, având cel mai mare potential de intensificare a productiei. Prin actiuni minime de retehnologizare si mai ales prin folosirea unor furaje de înalta calitate, este destul de simplu a se produce 7-10 tone/ha/an de crap. De asemenea, cresterea crapului în viviere si sisteme flow-through este total neexplorata, desi în aceste sisteme se pot creste pâna la 300 kg crap/mł de apa. În practica uzuala, în ciprinicultura tarilor est-europene se folosesc în hrana diferite materii si uleiuri vegetale, sroturi, etc. Acest tip de furaje, ar trebui folosit rar, doar ca suplimente pe lânga hrana naturala, deoarece, din acesta, numai 5% este digerat, restul de 95% fiind eliminat prin fecale în apa, si este folositor numai ca îngrasamânt pentru dezvoltarea planctonului.
Aceasta este concluzia unor cercetatori din vestul Europei precum Kestemont (1995). Însa, consecinta acestei dezvoltari a planctonului pe baza furajelor partial digerate de pesti este înflorirea apei, lipsa de oxigen din apa, acumularea de amoniac si nitriti, cresterea stratului de namol din bazine.
În acest caz este obligatoriu primenirea permanenta a bazinelor, care la rândul sau poate avea alte efecte negative precum: patrunderea de agenti patogeni odata cu pestii salbatici, poluarea apelor naturale, acumularea de mâl. În caz contrar, se observa ca pestii încep sa moara, iar productivitatea bazinelor nu poate depasi limita de 1,5 tone/hectar luciu de apa. În acest mod s-a ajuns la concluzia eronata, ca acvacultura intensiva, fara schimb permanent de apa este riscanta (fermierii având experienta neplacuta a folosirii unor furaje necorespunzatoare împreuna cu densitati mari de peste).
Avantajele furajului combinat
Am mentionat mai devreme ca furajarea crapului cu o dieta combinata duce la o sporire a calitatii carnii, iar în continuare vom încerca sa clarificam din ce motive. În cazul în care crapul este hranit cu furaje vegetale (diferite sortimente de faina, tarâte, sroturi), acesta va avea o carne mai saraca în proteine, deoarece materia vegetala contine în special carbohidrati si mai putina proteina. Hranirea în exces cu aceasta hrana vegetala (pentru a încerca accelerarea in cresterea crapului ) duce la acumularea de depozite de grasimi în carne.
Totodata, carnea este grasa daca pestele este crescut un timp prea lung, de peste trei ani (deoarece nu se poate reduce semnificativ perioada de cresterea crapului cu aceste furaje). Mai mult, la vârsta de trei ani, crapii devin maturi sexual, cresterea crapului  încetineste (gonadele încep sa se dezvolte) si acumuleaza multa grasime în carne.
Este clar ca acesti crapi (ajunsi la maturitatea) nu sunt tocmai buni pentru consum, deoarece, prin definitie, crapul de consum ar trebui sa fie imaturi, dar de dimensiune mare (1,5-3 kg). Din pacate, acest crap este imposibil de obtinut în sistemele de cultura traditionale din tarile est-europene.
Toata lumea e de acord ca crapul salbatic, de1-2 kg, din râuri sau lacuri naturale, are gustul mult mai bun.
De ce? Pentru ca are dimensiuni mari, nu este înca matur sexual, si nu face depozite de grasime în carne.
Furajele combinate au digestibilitate ridicata, o foarte buna conversie, dau gust placut carnii (aceasta
fiind si mai sanatoasa) si au impact redus asupra calitatii apei. Astazi exista multe tipuri de furaje combinate extrudate (mai bune decât paletele).
Calitatea si pretul depind foarte mult de compozitia furajului, de metoda de ambalare (se prefera în vacuum sau saci de plastic rezistenti), de metoda de preparare (palete sau extrudate).
Compozitia furajului
? Proteinele sunt componentele cele mai valoroase, care influenteaza direct cresterea crapului, dar folosirea lor este strâns legata de carbohidrati si grasimi care sunt sursele de energie pentru metabolismul bazal si pentru folosirea proteinelor în cresterea crapului si a masei corporale. Daca sunt prea multe proteine (sau prea putine grasimi si carbohidrati), o parte din proteine vor fi utilizate ca sursa de energie. Acest lucru este neprofitabil (conversia hranei este slaba) si este poluant pentru apa, fiind eliminati compusi pe baza de azot prin fecale. De aceea, hrana trebuie sa fie echilibrata procentual în proteine, grasimi si carbohidrati.
? Grasimile sunt, la rândul lor, extrem de importante, fiind suportul vitaminelor liposolubile (A, D, E, K).
Vitaminele nu sunt componente scumpe pentru producatorii de furaje, motiv pentru care furajele
combinate au un continut vitaminic ridicat. Problema este ca acele vitamine sa fie stabile în hrana, aici regasindu-se importanta ambalarii si depozitarii corecte a furajelor.
Daca aruncam o privire asupra compozitiei chimice a furajelor (fisa furajului) observam ca nu este foarte mare diferenta între diferitele sortimente, însa pretul si calitatea pot avea mari variatii. Acest lucru se datoreaza originii componentelor (sursele de proteina si de grasimi pot varia).
Metoda de preparare este de asemenea importanta. Furajul sub forma de pelete este superior celui
traditional (având compozitie omogena, calitate constanta, nu se risipeste în apa, usor de depozitat). Furajul extrudat însa, este cu un pas înainte, permitând o digestibilitate sporita, continut mai ridicat în gras imi, mai putin poluant si are o conversie mai buna. Este cu 20-30% mai scump, dar este totusi mai economic decât cel sub forma de pelete. În ciprinicultura este greu de calculat conversia unui anumit furaj, deoarece acesta depinde si de alti factori, precum: densitatea de populare, dimensiunea pestelui, hrana naturala disponibila, temperatura, oxigen, calitatea apei. Din practica se poate spune ca un furaj extrudat de buna calitate poate duce la o conversie a hranei cuprinsa între 0,9-1,3.
Concluzie
Sporirea profitului din cresterea crapului depinde de gradul de intensificare a productiei, care este
imposibila prin furajarea traditionala. În ciuda pretului relativ mare, furajul extrudat aduce un profit mult mai mare fermierilor decât hrana si hranirea traditionala.
Pestii cresc mult mai rapid cu furaje combinate extrudate, la vârsta de 2 veri, crapul atingând masa corporala de 1,5-3 kg. O crestere accelerata este în avantajul acvacultorului, deoarece probleme precum pasarile pradatoare de balta (cormoranii în special), acumularea straturilor de mâl si poluarea apei sunt limitate.

 
[Home]
[Produse Calivita]
[Plante Medicinale]
[Afectiuni-Boli]
[Semne Simptome]
[Tratamente naturiste]
[Regimuri Slabire]
[Terapii naturiste]
[Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii]
[Dictionare]
[Frumusete]
[Anticonceptionale]
[Boli Infectioase]
[Sarcina Nasterea]
[Analize medicale]
[Alimentatia]
[Remedii]
[Idei Afaceri]
[Harta site]

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 - 2013 Toate drepturile rezervate.