Alveococoza

Alveococoza este o biohelmintiază din grupul cestodozelor provocată de parazitul Alveococcus multilocularis, care se transmite de la

animale la om, caracterizându-se prin formarea multiplelor noduli parazitare primare în ficat, mai rar în alte organe cu metastaze în pulmoni și sistemul nervos central.

Parazitul ce provoacă alveococoza este mai frecvent larva Alveococcus multilocularis. Corpul lui mărunt are o formă plată și constă din scolex, gâtișor și strobil (cu 3-5 segmente) cu o lungime de 1,2-3,27 mm. Scolexul este înarmat cu o trompă și 4 ventuze, iar pe trompă sunt aranjate 2 rânduri de cârligele (în total 26-36 cârligele).

Ciclul de dezvoltare a alveococului are loc cu schimbarea a 2 gazde: definitivă și intermediară. Parazitul matur viețuiește în intestinul animalelor carnivore sălbatice și de casă (câini, vulpi, lupi, vulpi polare, pisici de casă și sălbatice) - gazda definitivă. Stadiul de larvă parazitul îl petrece în organismul gazdei intermediare - rozătoarele și omul care servesc ca un labirint biologic pentru el.

Nimerind pe cale orală în intestinul gazdei intermediare, oncosfera parazitului eliberându-se imediat de capsula oușorului, pătrunde în pereții intestinului, apoi în torentul sangvin. Cu torentul sangvin oncosferele ajung în ficat, iar o parte din ele uneori ajung până în creier , rinichi, suprarenale, splină, cord, cavitatea abdominală etc, unde are loc dezvoltarea larveocistei parazitului până la vezicule primare și secundare pe parcursul a 42-45 zile.

Spre deosebire de larvocista monocamerală a echinococului, lavrocista alveococului este multicamerală, conține multe vezicule, în care sunt câte 1-3 scolexuri. Mărimea nodulelor alveococice la om variază între 2-5 și 10-15 cm în diametru, uneori pot atinge mărimea unui cap de copil cu un cântar de 5 kg și mai mult.

În intestinul câinilor, pisicilor, a altor animale carnivore sălbatice (gazda definitivă) larvele se dezvoltă până la parazitul matur timp de 28-35 zile. Ultimul începe a elimina oușoare, însă strobilul lui prelungește să mai crească pe parcursul încă a 2,5-3 luni. Eliminarea segmentelor mature cu masele fecale ale acestor animale în mediul extern are loc numai peste 53-70 zile.

Focare de alveococoza se întâlnesc în mai multe țări: Germania, Austria, Franța, Argentina, Uruguay, Japonia, Turcia, Rusia, Asia Mijlocie, Pribaltica, Bielorusi, Ucraina, Republica Moldova etc. Spre deosebire de echinococoză, alveococoza este o maladie cu focalitate naturală, unde gazdele definitive sunt și animalele sălbatice.

În calitate de sursă de invazie pentru om servesc câinii, pisicile, vulpile roșii și lupii, pisicile sălbatice. Dintre ele mai frecvent sunt infestate vulpile roșii, polare și câinii de tracțiune. Spre exemplu, în Iacutia infestarea câinilor ajunge până la 64%, iar a vulpilor în timp de iarnă -32,9 -54,9%. Calea de infestare este cea orală, când omul întâmplător cu produsele alimentare, apa infestată înghite și oușoarele de alveococ, care au nimerit în mediul extern.

În genere factorii de transmitere pot fi diferiți. Oușoarele de alveococ în mediul extern pot nimeri pe diferite obiecte: pe blana câinilor și a pisicilor, pe încălțăminte, pe hamurile câinilor de la sanie, pe diverse obiecte de uz casnic. Venind în contact cu obiectele enumerate persoana umană, nerespectând regulile de igienă personală, se poate infesta. Molipsirea mai poate avea loc în timpul jupoierii pieilor de pe diferite animale carnivore ori la sacrificarea lor.

Mai frecvent se îmbolnăvesc de alveococoza popoarele, unde câinii se folosesc ca animale de tracțiune, de asemenea lucrătorii de la diverse ferme de animale sălbatice de blană, de la întreprinderile de prelucrare a pieilor, îngrijitorii și crescătorii de câini, alte animale, vânătorii, zootehnicienii, persoanele care se ocupă cu prinderea câinilor etc.

Oncosferele alveococului pătrunse în intestinul uman se sedimentează mai cu seamă în ficat. Afectarea altor organe (creierul, pulmonii, rinichii, splina, mușchii, oasele, ochii, ganglionii limfatici, peritoneum, mezenterium) are loc mai frecvent în urma metastazelor pe cale sangvină sau limfatică.

Nodulele alveococului prezintă niște focare necrotico-proliferative de inflamație cu multiple vezicule, în jurul cărora se formează un val din 3 straturi de granulație. Aceste nodule afectează celulele hepatice. La asocierea infecției secundare se dezvoltă holangita purulentă, abcesele hepatice, supurația nodulului parazitar cu descompunerea lui. Ulterior aceste focare purulente penitrează în țesuturile înconjurătoare, în organe sau cavități.

O perioadă mai îndelungată pacienții după infestare se simt satisfăcător, neavând nici o plângere. Deseori medicul întâmplător poate depista la astfel de pacienți ficatul mărit în volum, dur "ca piatra", cu suprafața neregulată. Cu timpul la ei apare o senzație de presiune în rebordul costal drept și regiunea epigastrală.

Durerile apar la răspândirea procesului mai profund în ficat. În cazul localizării parazitului în regiunea portală a ficatului, poate apărea un icter mecanic. Ulterior la răspândirea parazitului în ficat, el se mărește în dinamică mai evident, apar dureri, slăbiciune generală, inapetență, pacienții pierd în greutate, la unii apare ascita. În sânge se determină o eozinofilie moderată, se măresc gama-globulinele, VSH este accelerată.

La asocierea florei bacteriene secundare, apar angiocolita, abcesele hepatice ori supurația cavernelor din nodulele parazitare. Metastaze tardive în alveococoză pot avea loc în pulmoni și creier. Din alte complicații mai pot fi: perihepatita, creșterea nodulilor parazitului în vezica biliară, în ligamentul hepatoduodenal, în oment, prin diafragmă în pulmoni, pericard, cord, de asemenea în splină, rinichi, coloana vertebrală.

E posibilă supurația și descompunerea nodulilor parazitari cu spargerea abceselor în cavitatea abdominală, pleurală, în pulmoni și formarea fistulilor, inclusiv bronho-biliare. Mai este posibilă o amiloidoză sistemică cu afectarea rinichilor, ce conduce la dezvoltarea insuficienței renale.

Diagnosticul alveococozei poate fi efectuat în diverse staționare, însă mai frecvent în cele chirurgicale, deoarece terapia cea mai eficientă a ei rămâne intervenția chirurgicală. În confirmarea diagnosticului se utilizează diferite metode clinice, instrumentale și imunologice.

Măsurile profilactice sunt mult asemănătoare cu cele din echinococoză. Ele sunt îndreptate în privința depistării și stârpirii surselor de invazie. În focarele endemice câinii vor fi controlați laboratoric și în caz de necesitate - dehelmintizați. În focarele hiper endemice aceleași măsuri vor fi luate și în privința pisicilor.

Un alt grup de măsuri prevăd minimalizarea posibilităților de infestare a câinilor și pisicilor. În primul rând este categoric interzisă hrănirea lor cu cadavrele diferitor rozătoare, care pot fi gazda intermediară în alveococoză. Grupul al treilea de măsuri profilactice prevăd minimalizarea posibilităților de infestare a oamenilor.

În această privință are o importanță primordială iluminarea sanitară. Populația, mai ales din focarele endemice, trebuie să cunoască cine poate fi sursa acestei invazii periculoase, care sunt căile și factorii de transmitere, măsurile de profilaxie generală și personală, de asemenea și importanța lor în preîntâmpinarea acestei maladii.

 
[Home]
[Plante Medicinale]
[Afectiuni-Boli]
[Semne Simptome]
[Tratamente naturiste]
[Regimuri Slabire]
[Terapii naturiste]
[Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii]
[Dictionare]
[Frumusete]
[Anticonceptionale]
[Boli Infectioase]
[Sarcina Nasterea]
[Analize medicale]
[Alimentatia]
[Remedii]
[Idei Afaceri]
[Harta site]

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 - 2014 Toate drepturile rezervate.