Choriomeningita limfocitara

Choriomeningită limfocitară este o maladie infecțioasă acută din grupul zooantroponozelor, provocată de virusuri ce se transmit de la

animale la om și se caracterizează clinic prin simptome de intoxicație, febră, afectarea sistemului nervos central, ce decurge cu semne meningiene, precum și prin afectarea altor organe.

Virusul choriomeningitic pentru prima dată a fost izolat de către Armstrong în 1934. El face parte din familia Arenoviridae, genul Arenovirus cu dimensiuni între 50-200 nm, conținând acid ribonucleinic (ARN). Agentul patogen este foarte rezistent la uscăciune, temperaturi joase, unde se poate păstra timp de un an. Totodată el este sensibil la temperaturi înalte (la t° +50°C piere peste câteva minute), la fierbere (+100°C) - momentan. De asemenea, acest virus este sensibil la acțiunea eterului, precum și la diverse substanțe dezinfectante.

În ultimii ani s-a demonstrat pericolul acestui virus pentru femeile gravide prin transmiterea lui transplacentară și determinarea constantă a malformațiilor congenitale la făt.

Sursele principale ale choriomeningitei limfocitare le constituie șoarecii de casă (Mus musculus), iar secundare - șobolanii, cobaii, hamsterii, iepurii, maimuțele, câinii, pisicile, caprinele, ovinele, bovinele, porcinele etc.

La șoareci boala evoluează de cele mai multe ori inaparent (fără semne), ceea ce prezintă un pericol foarte mare, deoarece ei elimină virusul prin urină, materii fecale, secreții nazale. Infecția se mai poate transmite la șoareci de la mamă la făt în perioada intrauterină sau la nou-născuți prin lapte și alte secreții. De menționat, că șoarecii rămân contagioși pentru toată durata vieții lor, eliminând permanent virusul în mediul ambiant.

Transmiterea infecției de la animale la om se poate realiza prin contact direct, mușcături ori alimente contaminate de urină, materiile fecale, de asemenea și pe cale de inspirare a aerului, ce conține aceste virusuri. În ultimul timp sunt aduse dovezi, că virusul choriomeningian mai poate pătrunde în organismul uman prin pielea intactă ori pe cale conjuncțivală. Uneori infecția se mai poate transmite omului prin înțeparea de către insectele hematofage sau artropode (tăunul, țânțari, căpușe, muște, strechii etc).

Au fost descrise unele cazuri veridice de transmitere a infecției de la omul bolnav la cel sănătos.
Virusul choriomeningitic pătrunzând în organismul uman pe diverse căi, atacă în primul rând mucoasa căilor respiratorii. După multiplicarea evidentă a acestui virus în mucoasa căilor respiratorii el nimerește în sânge (are loc viremia), ducând la apariția simptomelor de intoxicație. La o parte din suferinzi se afectează și sistemul nervos central, realizându-se prin apariția meningitei, encefalitei sau a mielitei, ce caracterizează tabloul clinic al maladiei propriu-zise.

Maladia, de regulă, se începe acut, după perioada de incubație, care variază între 6-14 zile, mai frecvent 5-7 zile. Din punct de vedere clinic, boala se subdivizează în mai multe forme: gripală, meningiană, meningoencefalitică, parotidiană, pneumonică (pulmonară), miocardică, subclinică și latentă.

Forma gripală se caracterizează prin dureri acute de cap (cefalee), dureri în orbite și globii oculari, ascensiune termică până la 38°C, slăbiciune generală, indispoziție, moleșeală, frisoane, mialgii, artralgii, insomnie sau somnolență. La bolnavi se mai determină guturai cu eliminări nazale abundente, tuse uscată, dureri în piept și glas răgușit.

Forma meningiană se manifestă prin simptome de intoxicație mai pronunțate, cu ascensiune termică până la 39-40°C, frisoane, cefalee progresantă, vărsături repetate și apariția simptomelor meningiene. De obicei, meningita are un caracter de meningită seroasă acută. În lichidul cefalo-rahidian se determină o majorare evidentă a leucocitelor cu prevalarea sporită ori absolută a limfocitelor, de unde provine și denumirea maladiei de meningită limfocitară. Dacă maladia ia o așa întorsătură, bolnavul trebuie cât mai degrabă să se adreseze medicului, să nu se ocupe cu autotratamentul, deoarece la o adresare tardivă pronosticul poate fi imprevizibil.

Pentru forma meningoencefalitică, afară de simptomele menționate mai sus, se mai caracterizează prin tulburări psihice: excitație, neliniște, uneori halucinații, aiureli, dereglări de conștiință. De menționat, că și bolnavii cu așa formă de maladie trebuie să se adreseze cât se poate de timpuriu după ajutorul medical, deoarece la o adresare tardivă poate surveni moartea.

Forma pulmonară se exprimă prin simptome de intoxicație, frisoane, ascensiune termică până la 38-39°C. Bolnavul simte slăbiciune generală, indispoziție, dureri de cap, dureri în piept. Pe el îl deranjează tusea mai frecvent seacă, iar uneori cu spută muco-purulentă. Radiologic se determină afectarea pulmonilor.

Pentru forma miocardică sunt caracteristice dureri în regiunea cardiacă, palpitații, aritmii, care apar, mai ales în timpul eforturilor fizice. De asemenea se mai determină în această formă simptome de intoxicație, frisoane, temperatura ridicată până la 38-39°C, slăbiciune generală, transpirații abundente, dispnee.

În forma parotidiană care se întâlnește foarte rar, sunt afectate glandele parotidiene și ea necesită diferențiere de oreion sau parotidită epidemică.

Formele subclinice și latente din cauza lipsei definitive a simptomelor clinice pot fi confirmate numai prin intermediul datelor de laborator. În ultimii ani s-a stabilit, că infecția choriomeningitică la gravide se transmite transplacentar, formând malformații congenitale. Printre ele mai frecvent se întâlnesc: hidrocefaliea, leziuni chorioretiniene, întârziere mentală, uneori avort.

Dintre formele clinice menționate mai frecvent se întâlnește forma meningiană, care are de cele mai multe ori o evoluție benignă. Diagnosticul choriomeningitei limfocitare se efectuează în secțiile de boli infecțioase.

Măsurile de profilaxie a choriomeningitei limfocitare constau în nimicirea rozătoarelor, în special a șoarecilor și șobolanilor din locuințele și împrejurimile umane. Rozătoarele vor fi distruse prin metode mecanice, fizice și chimice. La orașe și, mai cu seamă la sate, un rol important îl are curățenia sanitară a terenurilor; gunoaiele trebuiesc arse sau supuse compostării.

În încăperile unde se vor păstra legumele, fructele și alte alimente, podelele trebuie pavate cu ciment. La construirea localităților rurale de tip nou terenurile trebuie să fie curățite de rozătoare; casele e necesar să se construiască din material dur pentru a nu pătrunde rozătoarele în ele.

Personalul din laboratoare, care vine în contact cu șoarecii, maimuțele, câinii, pisicile, alte animale, trebuie să fie precaut în privința infectării cu virusul acestei maladii.

 
[Home]
[Plante Medicinale]
[Afectiuni-Boli]
[Semne Simptome]
[Tratamente naturiste]
[Regimuri Slabire]
[Terapii naturiste]
[Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii]
[Dictionare]
[Frumusete]
[Anticonceptionale]
[Boli Infectioase]
[Sarcina Nasterea]
[Analize medicale]
[Alimentatia]
[Remedii]
[Idei Afaceri]
[Harta site]

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 - 2014 Toate drepturile rezervate.