Fascioloza

Fascioloza este o helmintiază din grupul trematodozelor, care se transmite de la animalele bolnave la om pe cale orală, caracterizându-se

clinic prin simptome dispepsice, apărute în rezultatul afectării ficatului și a căilor biliare.

Fascioloza la om se ivește în rezultatul parazitării fasciolei obișnuite cu denumirea de Fasciola hepatică. Acest parazit are forma unei frunze cu lungimea de 20-30 mm și lățimea 8-12 mm. Durata vieții la parazitul matur (marita) în organismul gazdei definitive atinge 3-5 și mai mulți ani, fiind destul de roditoare. Numai într-o singură săptămână un parazit aparte elimină circa un milion de oușoare.

Ultimele în cantități enorme se acumulează în căile biliare și prin intermediul intestinului se elimină în mediul ambiant. Dezvoltarea de mai departe a oușoarelor are loc, numai dacă ele nimeresc în apă. Temperatura optimală a apei care ar favoriza dezvoltarea lor, este de +22-29°C. Temperatura mai joasă de +10°C reține dezvoltarea de mai departe a oușoarelor de F.hepatică, iar cea de +30°C și mai sus acționează distrugător asupra lor. În condiții optimale embriogeneza fasciolei de curge 17-18 zile.

În acest timp mirocidia oformată iese din ou în condiții acvatice și numai la lumină. În apă mirocidia înotătoare de sinestătător își găsește gazda sa intermediară cu denumirea de Limnaea (Galba) truncatula (un fel de molusc). Aceste moluște deseori viețuiesc în diverse băltoace cu apă stătătoare, care mai des sunt răspândite pe șesuri și pășuni mlăștinoase, unde, de regulă, pasc animalele.

Nimerind în organismul moluscului, mirocidia suferă o metamorfoză, transformându-se în sporochista maternă. Ultima multiplicându-se pune baza apariției rediilor. În tractul digestiv al moluscului rediile renasc câteva generații de redii fiice (2-3). Peste 30-70 zile de la aflarea în organismul acestui molusc rediile nasc niște cercarii caudați, care în condiții favorabile (temperatura apei +9-22°C) activ lasă organismul moluscului - a gazdei intermediare, ieșind în apă.

După un timp mai îndelungat de înot cu ajutorul ventuzelor cercarii se prind de iarbă ori de pelicula de la suprafața apei și pierzând coada, se transformă în adolescarii. Ultimii se pot păstra un timp mai îndelungat în starea închistată chiar în condiții uscate, spre exemplu în fân uscat, paie, etc. Ulterior nimerind cu apa, iarba, fânul, paiele ori pe altă cale în tractul digestiv al gazdei definitive capsula chistului se dizolvă, iar larva din el iese în lumenul intestinului, de unde se începe migrația.

Ea trece prin pereții intestinului, traversează mai multe cavități, de asemenea pătrunde prin capsula ficatului, trecând prin parenchimul lui și ajunge la locul de destinație, căile biliare, unde se dezvoltă și parazitează. Pe parcursul a 1,5-2 luni de migrație la fasciola hepatică se dezvoltă sistema sexuată hermafrodită, care depune oușoare peste 3-4 luni.

În calitate de sursă de invazie servesc animalele bolnave de fascioloza ca: bovinele, ovinele, caprinele, porcinele, cabalinele, alte animale erbivore, uneori chiar și omul. În unele localități animalele sunt infestate în 80-100% cazuri. Omul se molipsește, de regulă, pe cale orală. Consumând apa infestată cu adolescarii sau legumele, pomușoarele nespălate, care au fost udate cu apă stătătoare din băltoacele de pe pășuni.

Fascioloza se înregistrează mai frecvent sub formă sporadică, însă au fost descrise și focare de această parazitoză. Astfel de focare s-au înregistrat în America de Sud, Franța, Anglia, Cuba, Georgia, Uzbekistan, Tadjikistan, unele zone ale Federației Ruse.

În faza precoce de fascioloza sunt pronunțate reacțiile toxico-alergice în rezultatul sensibilizării organismului uman cu produsele eliminate de larvele acestui parazit, de asemenea și prin lezarea țesuturilor pe traiectoria de migrație a lui. Paraziții maturi, înfibgându-se cu ventuzele lor de mucoasa căilor biliare, duc la lezarea mecanică a ei, unde are loc hiperplazia, necroza și dilatarea unor sectoare ale acestor căi.

Acumularea paraziților și a oușoarelor lor duc la dereglarea eliminării bilei, favorizând condiții benefice pentru asocierea infecției bacteriene secundare cu dezvoltarea angiocolitei purulente și ulterioară abcedare. În cazurile de decurgere prolongată a maladiei este posibilă dezvoltarea fibrozei hepatice cu fenomene de hipertenzie portală.

Perioada de incubație a fasciolozei variază între 1-8 săptămâni. Maladia se începe cu slăbiciune generală, moleșeală, cefalee, inapetență. În perioada precoce sunt caracteristice simptomele alergice (erupții diverse pe tegumente, prurit cutanat) și temperatura ridicată, care poate avea un caracter ondulator, istovitor sau mai rar hectic. Aceste semne deseori sunt însoțite de o eozinofilie pronunțată (până la 85%) și leucocitoză. Pe fundalul simptomelor enumerate mai apar dureri în epigastru și hipocondrul drept, grețuri, uneori vome, subicterul scleral, de regulă, se mărește ficatul în volum, fiind dureros la palpare, mai rar - splina.

Stadiul cronic al maladiei decurge cu fenomene dispepsice, dureri de diversă intensitate în regiunea epigastrică și hipocondrul drept. Uneori aceste dureri au un caracter de accese asemănătoare cu colelitiaza, fiind de o lungă durată (uneori câteva zile). În cazurile când maladia are o durată lungă se dereglează serios funcția ficatului și a tractului digestiv, ducând la cașexia pacientului și dezvoltarea anemiei.

Fascioloza se poate complica cu colangita cronică, abcese hepatice și icter mecanic. Ele apar mai frecvent la persoanele netratate la timp sau la acele, care se ocupă cu autotratamentul. Sunt descrise cazuri de localizare neobișnuită a fasceolelor - în pulmoni, creier, ochi, faringe, țesutul adepos, depistarea cărora rămâne destul de dificilă.

Diagnosticul fasciolozei se efectuează în secțiile de boli infecțioase, în staționarele helmintologice de zi sau în condiții de policlinică. În fazele precoce diagnosticul este dificil și poate fi precizat în baza datelor anamnestice, epidemiologice, clinice și de laborator (o eozinofilie majoră în sângele periferic), fiind confirmat prin reacțiile serologice pozitive.

În fazele mai tardive de maladie (peste 3-4 luni de la infestare) diagnosticul se confirmă prin depistarea oușoarelor de F.hepatică în materiile fecale sau în sucul duodenal. Tratamentul fasciolozei mai bine de efectuat în secțiile de boli infecțioase.

În profilaxia fasciolozei o importanță primordială are depistarea timpurie a animalelor infestate de către serviciul veterinar și dehelmintizarea lor, mai cu seamă în focarele de această parazitoză. Se recomandă de a duce lupta cu gazda intermediară a fasciolei - moluștele, utilizând în acest scop metode biologice și chimice.

Mai este necesar de a proteja sursele acvatice, unde se adapă vitele, de impurificare cu băligar, și regulat de prelucrat gunoiul cu dezinfectanți. În raioanele endemice de fascioloza trebuie de efectuat măsuri de iluminare sanitară. E necesar de lămurit populației, că apa luată din surse suspecte pentru a fi băută sau a spăla produsele alimentare, trebuie obligatoriu filtrată și fiartă.

Fructele, legumele și pomușoarele crescute în grădini irigabile trebuie numaidecât să fie spălate bine cu apă curată și opărite cu uncrop. Populația trebuie să se abțină de la consumul în hrană a legumeleor, fructelor, pomușoarelor și a apei, dacă nu sunt prelucrate termic sau prin metodele menționate.

 
[Home]
[Plante Medicinale]
[Afectiuni-Boli]
[Semne Simptome]
[Tratamente naturiste]
[Regimuri Slabire]
[Terapii naturiste]
[Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii]
[Dictionare]
[Frumusete]
[Anticonceptionale]
[Boli Infectioase]
[Sarcina Nasterea]
[Analize medicale]
[Alimentatia]
[Remedii]
[Idei Afaceri]
[Harta site]

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 - 2014 Toate drepturile rezervate.