Leptospiroza

Leptospiroza este una din cele mai raspāndite boli irifectioase zooantroponoze.

Printre particularitatile care determina actualitatea acestei infectii pentru republica pot fi mentionate manifestarile clinice severe si letalitatea īnalta.

Schimbarile social-economice din ultimii 5 ani īn dezvoltarea sectorului zootehnic - decentralizarea īntretinerii animalelor domestice, sporirea numarului de animale in sectorul privat īn conditiile reducerii unor masuri de combatere si profilaxie a zooantroponozelor (studiul activitatii - focarelor naturale si antropurgice, deratizarea etc.) - au favorizat manifestarea unei tendinte de agravare a situatiei epidemiologice la leptospiroza.

Etiologia. Epizootologia. Epidemiologia.
Leptospiroza este o boala infectioasa, zooantroponoza acuta, caracterizata prin febra, frisoane, mialgii, afectarea capilarelor, ficatului, rinichilor, sistemului nervos central. Boala este cauzata de un grup de microorganisme din genul Leptospirae, care include doua specii - parazitara (interrogans) si saprofita (Biflexa).

Specia-parazitara a leptospirelor īn baza particularitatilor antigenice cuprinde mai mult de 200 serotipuri, care sīnt unite īn 23 serogrupe.

Rolul dominant īn īmbolnavirea omului cu leplospiroza īl au 13 serogrupe, care necesita a fi determinate īn diagnosticul de laborator. (L. icterohaemorrhagiae, hebdomadis, grippotyphosa, pomona, tarasovi, bataviae, javanica, canicola, ballum, pyrogenes, cynopteri. automnalis, australis).

Aceste serogrupe de leptospire se depisteaza si la efectuarea investigatiilor de laborator de catre serviciul veterinar.

Leptospirele sīnt microorganisme hidrofile si īn mediul ambiant supravietuiesc mai bine īn solul umed si apa calda (25-30°C).

Perioada de supravietuire a leptospirelor, īn mare masura, depinde de Ph, continutul sarurilor minerale si de caracterul si gradul de īmpurificare bacteriana a diferitor substraturi (apa, sol, urina). Leptospirele se pastreaza bine īn mediile slab alcaline sau neutrale (Ph 7,0 - 7,4), cu continut mic de saruri si bogate īn substante organice. Manifesta o rezistenta pronuntata la temperaturi joase, pastrīndu-se timp īndelungat (pāna la un an) īn gheata; īn apa bazinelor deschise pot rezista 10-20 zile, īn urina se pastreaza cīteva saptāmāni; īn produse alimentare - cāteva zile.


Leptospirele nu rezista la uscaciune si actiunea temperaturilor īnalte - la temperatura 56-58° se distrug īn timp de 25-30 min, iar la fierbere - imediat. Sunt sensibile la actiunea razelor solare si ultraviolete, la actiunea acizilor si bazelor īn concentratii de 0, 1-1%. Substantele dezinfectante (cloramina, clorura de var, fenolul si a.) īn concentratii uzuale distrug usor leptospirele.

Cu exceptia unor tulpini care sīnt rezistente la penicilina, leptospirele sunt sensibile la antibiotice: penicilina, streptomicina, tetraciclina, eritromicina etc.

Procesul epizootic la zooantroponoze, inclusiv si la leptospiroze, joaca un rol important īn mentinerea agentului cauzal ca specie īn natura. Teritoriile, unde a fost depistata leptospiroza sau portajul de leptospire la animale, sunt considerate focare de leptospiroza. Pericolul epidemiologic al acestor teritorii pentru om depinde de activitatea focarelor.

Īn dependenta de conditii si de speciile de animale, care sunt rezervorul infectiei, focarele de leptospiroza pot fi naturale, antropurgice si mixte. Focarele naturale sīnt determinate de prezenta infectiei la mamiferele salbatice (rozatoare, rumegatoare, carnivore, insectivore) si mai ales se īntālnesc pe teritoriile cu relief jos si coincid cu biotipurile mlastinoase īn lunca rāurilor, lacurilor. Rezervuarul de baza al leptospirelor īn focarele naturale īl constituie diferite rozatoare - soarecii de cīmp, sobolanii etc.

Īn rezultatul studiului epizootologic si investigatiilor de laborator, efectuate de CNSPIE īn aa. 1981-1989, a fost determinata existenta focarelor naturale de leptospiroza īn Republica Moldova. Ca purtator principal de leptospire s-a evidentiat soarecele de cīmp (cenusiu), de la care au fost izolate tulpini de leptospire grippotyphosa si hebdomadis.

Cota rozatoarelor infectate cu leptospire este relativ īnalta, constituind 3,9 - 4,4%. Īn populatia leptospirelor izolate de la aceste animale prevaleaza L. grippotyphosa (34,2%), L. australis (22,8%) si L. icterohemorrhagiae (18,6%).

Focarele antropurgice, spre deosebire de cele naturale nu se īnregistreaza pe teritorii cu o anumita configurare geografica, Ele pot aparea pretutindeni - in localitatile rurale si urbane. Fiind teritorial foarte aproape de populatia umana, focarele antropurgice au o īnsemnatate epidemiologica mare. Aceasta categorie de focare se formeaza, ca regula, īn rezultatul importului animalelor purtatoare de leptospire. Īn populatia animalelor domestice - bovinelor, ovinelor, cabalinilor si mai ales porcinelor, leptospiroza se manifesta mai frecvent prin forme usoare, fara manifestari tipice, care pot evolua īn stare de portaj cu durata de la cīteva luni pīna la 1-2 ani.

Īn Republica Moldova rezervuarul principal de leplospire īn focarele antropurgice sīnt bovinele si porcinele, carora le revin 85-95% din rezultatele seropozitive. Īn ultimii ani īnsa, conform datelor serviciului veterinar, īn republica nu se īnregistreaza obiective animaliere nefavorabile la leptospiroza. La rāndul sau, sistemele imperfecte de īnlaturare a baligarului, īntretinere a īncaperilor animaliere, de asigurare sanitaro - igienica a lucratorilor acestor obiective, pot favoriza atīt impurificarea mediului ambiant, cīt si crearea premizelor de īmbolnavire profesionala īn cazul importului leptospirozei. Circulatia leptospirelor īn focarele autropurgice este mentinuta si de sobolani.

Omul bolnav de leptospiroza nu-i molipsitor. El este numai un recipient si serveste ca un marcher a situatiei epizootice a teritoriului sau obiectivului dat.

Transmiterea leptospirelor de la animale la om se poate realiza prin diferite cai: contact cu animalele bolnave sau purtatoare de leptospire (la īngrijirea, sacrificarea animalelor), pe cale hidrica cu apa contaminata cu eliminarile animalelor bolnave (urina), īn timpul scaldatului, pescuitului, folosirii apei din bazinele de suprafata; pe cale alimentara - cu produsele contaminate de rozatoarele bolnave sau produsele animaliere contaminate.

Receptivitatea este generala pentru populatie īn toate grupele de vīrsta. Dupa boala se formeaza o imunitate specifica de serotip, care nu protejeaza de īmbolnavire cu alte serotipuri de leptospire. Se īmbolnavesc preponderent locuitorii localitatilor rurale. Dintre contingentele cu risc profesional sporit de infectare fac parte crescatorii de animale, lucratorii abatoarelor si sectiilor de abataj a Combinatelor de carne, lucratorii din sectorul agrar. Cota cazurilor de īmbolnavire a acestor contingente din incidenta prin leptospiroza alcatuieste 60-70%, iar īn unii ani si mai mult.

Morbiditatea populatiei prin leptospiroza legata de molipsirea īn focarele naturale are nu caracter sezonier manifest de vara - toamna (iulie-septembrie), pe cīnd īn focarele antropurgice, sezonalitatea nu se manifesta. Procesul epidemic se manifesta īn temei prin cazuri sporadice de boala. Exceptie fac eruptiile epidemice hidrice, care se īnregistreaza īn timpul verii - se īmbolnavesc ca regula copiii si adolescentii, care s-au scaldat īn apele de suprafata contaminate cu eliminarile animalelor bolnave sau purtatoare de leptospire. Desi mai rar, īnsa se mai pot īnregistra 2 tipuri de eruptii epidemice: -agricol (se īmbolnavesc lucratorii, care sīnt antrenati la cositul fānulni, lucrari de ameliorare si irigatie) si a crescatorilor de animale (se īnregistreaza" īn mediul lucratorilor antrenati la īngrijirea animalelor bolnave, sacrificarea si prelucrarea materiei prime a acestor animale).

A fost stabilit, ca anumite serogrupuri de leptospire īsi mentin existenta parazitīnd īn organismele anumitor specii de animale. De aceasta particularitate biologica a populatiei leptospirelor trebuie de tinut cont la efectuarea anchetei epidemiologice īn focare si a masurilor antiepidemice. Astfel, pentru serogrupa grippotyphosa mai frecvent rezervuarul īn natura este soarecele cenusiu de cīmp; icterohaemorrhagiae - sobolanul cenusiu, cīinele; pomona - porcul, bovinele, cīinele; canicula - cīinele, bovinele, porcinele; hebdomadis - bovinele; soarecii; tarassovi - porcinele, sobolanii.

Leptospiroza la oameni este cauzata mai frecvent de urmatoarele serogrupuri de leptospire: pomona, icterohaemorrhagiae, grippotyphosa (pīna la 80%), mai rar tarassovi, hebdomadis (pīna la 10%). Celelalte serogrupuri se īnregistreaza in cazuri unice.

Tabloul clinic
Leptospiroza se caracterizeaza printr-un polimorfism clinic pronuntat, atīt cu varietate de simptome, cīt si prin atipii clinice.

Se disting urmatoarele forme clinice: tipice si atipice, anicterice; si icterice; dupa gravitate: usoare, moderate si severe; dupa evolutie: acuta fara recidiva, acuta cu recidiva, acuta si trenanta cu complicatii; sindroame clinice: febril, hepatic, renal, meningian si hemoragic. Ultimele sīnt prezente īn mod permanent īn formele severe, iar in alte forme - persista izolat (monosindromic), creānd dificultati de diagnostic.

Perioada de incubatie este de 2-20 zile (in medie 7-10).

Debutul bolii este acut, uneori chiar violent, bolnavii indicīnd nu numai ziua īmbolnavirii, dar si ora, cu frisoane, febra pāna la 39-40°, cefalee, oboseala, slabiciune generala, insomnie, greata, voma, dureri īn regiunea lombara, mialgii gastrocnemice, occipitale, cervicale, spinale si abdominale. Mialgiile ating o intensitate care nu se constata nici īntr-o alta afectiune si sīnt considerate drept cel mai caracteristic semn precoce al leptospirozei. Ele apar īn stare de repaus, īnsa se intensifica considerabil īn timpul miscarilor. Unii bolnavi nu acuza mialgii, īnsa palparea muschilor gastrocnemieni ca regula, este dureroasa, fapt care poate servi unul din semnele diagnostice.

Febra este de obicei remitenta sau continua, se mentine mai frecvent 5-9 zile (cu eventuale oscilatii de la 2 la 12 zile) apoi scade īn mod critic. Ulterior e posibila a doua unda febrila, care indica recidiva.

Din primele zile de boala este caracteristic aspectul bolnavilor de leptospiroza - fata este tumefiata, congestionata, sclerele injectate, conjuctivele hiperemiate. Sīnt frecvente eruptiile herpetice pe buze si aripile nasului, uneori cu continut hemoragic. La a 3-6 zi de boala, pe tegumentele membrelor superioare si inferioare, piept, spate, suprafetele laterale ale abdomenului apar eruptii polimorfe (rozeolo - papuloasa. maculopapuloasa, mai rar - petesiala), dispuse simetric, de obicei, efemere. Exantemul se mentine cīteva zile, uneori 7-10 zile; dupa disparitie este posibila descuamatia furfuracee a pielii, Īn formele icterice, eruptiile au un caracter hemoragic.

Leptospirele au o afinitate deosebita pentru tesutul hepatic si renal, unde se multiplica intens, precum si pentru sistemul nervos central, plamāni, suprarenale, splina. Este caracteristica afectarea endoteliului capilar īn diferite organe si tesuturi, ce conditioneaza hemoragii multiple din rinichi, ficat, plamīni, endocard si pericard, mucoasa tubului digestiv etc.

Afectarea sistemului nervos central - se manifesta chiar īn primele ore de boala prin cefalee puternica si persistenta, insomnie, vertijuri, adinamie, stare confuzionala, delir, obnubilare si chiar pierderea cunostintei. La a 2-3 zi de boala apar semne de meningism, iar spre sfīrsitul primei saptamīni de boala - simptome meningiale: rigiditatea muschilor occipitali, semnele Kerning, Brudzinski īn 10-40% din cazuri. Punctia rahidiana confirma diagnosticul de meningita leptospirotica seroasa, evolutia careea de obicei este benigna.

Afectarea aparatului respirator are loc frecvent, fiind exprimata prin tuse, expectoratie, raluri bronsice si uneori, microhemoptizii, iar radiologic prin infiltratii interstitiale, tramita generalizata sau focare diseminate alveolo - interstitiale, cu caracter edematos. Uneori se realizeaza un tablou pseudogranulic, care fiind īnsotit de microhemoptizii, poate pune probleme dificile de diagnostic.

Afectarea sistemului cardiovascular - īn debutul bolii e caracteristica bradicardie relativa, apoi apare tahicardie, zgomotele cardiace sīnt asurzite, presiunea arteriala scazuta.Īn perioada de stare a bolii aceste modificari sīnt mai vadite. ECG denota modificari difuze īn miocard, dereglarea procesului de repolarizare. Īn formele severe se dezvolta tabloul clinic al unei miocardite acute si uneori insuficienta cardiaca acuta.

Afectarea ficatului - la sfīrsitul primei saptamāni, iar uneori si mai devreme, īn a 2-4 zi de boala, la o serie de bolnavi (12-20%) apare icter, intensitatea si durata caruia poate varia - de la coloratia subicterica a sclerelor pīna la un icter, franc, intens rubiniu sau portocaliu, care persista cīteva saptamīni. Urina are o culoare īntunecata, scaunul e de culoare obisnuita, rareori e decolorat. Hepatomegalia se observa din primele zile de boala si este moderata. Splenomegalia este inconstanta. E posibil pruritul cutanat moderat. Testele biochimice ale ficatului ne indica: bilirubinemie, valorile ALAT si ASAT normale sau moderat crescute. Protrombinemia si colesterolemia sīnt moderat scazute, fosfataza alcalina marita. Se constata o hipoalbuminemie si o crestere a gammaglobulinelor.

Afectarea renala - este caracteristica, manifestāndu-se din primele zile de boala prin nefropatie cu proteinurie moderata, īn urina apar hematii proaspete si umbre eritrocitare, leucocite, precum si cilindri hialinici si celule de epiteliu renal. Semnele de afectare renala sīnt mai manifeste īncepīnd cu ziua 7-10 de boala prin oligurie care poate alterna cu anuria; este posibila dezvoltarea insuficientei renale acute (IRA). Stabilirea IRA duce la uremie, care este cauza cea mai frecventa a deceselor bolnavilor. Lezarea rinichilor īn leplospiroza este reversibila si in conditiile unei terapii oportune si adecvate, functiile se restabilesc treptat.

Sindromul hemoragic - īncepīnd cu ziua a 7-10-a, iar īn unele cazuri si mai devreme apar eruptii cutanate petesiale, hemoragii subconjuctivale, echimoze extinse la nivelul injectarii, epistaxis, hemoragii gingivale; sīnt posibile hemoragii gastrice, intestinale, metroragii, hemoptizii, hemoragii cerebrale, miocardice si īn alte organe. Sindromul hemoragic apare mai frecvent īn formele icterice si de regula īn cele severe.

Modificarile hematologice - hemograma se caracterizeaza prin anemie progresiva, leucocitozā (12*103 - 25*103 īn 1 ml), neutropenie cu deviere moderata spre stīnga a formulei leucocitare, limfopenie pronuntata, eozinopenie, trombocitopenie (īn sindromul hemoragic), VSH este accelerata- 40-60 -mm/h.

Evolutia maladiei īn majoritatea cazurilor este favorabila. Catre sfārsitul celei de a 2-a saptamīni, starea bolnavilor se amelioreaza esential, se atenueaza cefaleea si mialgiile, treptat scade intensitatea icterului (īn formele icterice), urina se elimina īn cantitati mari. Durata totala a maladiei este de 3-4 saptamīni. La unii bolnavi (20-60%) sīnt posibile recidive. Dupa 5-7 zile de la normalizarea temperaturii, ea creste din nou, apar cefalee si mialgii. Recidivele evolueaza de regula mai usor decīt prima unda - temperatura de obicei nu atinge valori īnalte, durata febrei e de cel mult 2-3 zile. Unii bolnavi suporta cīte 3-4 recidive si atunci boala poate dura pīna la 2-3 luni.

Complicatiile īn leptospiroza pot fi specifice: insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica si renala, hemoragii, miocardita, insuficienta cardiovasculara acuta, soc toxiinfectios, edem al creierului, irita, iridociclita si nespecifice: parotidita purulenta, otita, pneumonie hipostatica.

Diagnosticul diferential se va face cu:
- gripa, la care cefalea are o localizare determinata (īn regiunea frontala), mialgia este difuza, lipsesc hepato - si splenomegalia, icterul si semnele afectarii rinichilor, sīnt prezente simptomele catarale, sindromul hemoragic este moderat si se manifesta īn forme severe; durata febrei este de 2-3 pīna la 5 zile. VSH de obicei este normala;

- tifosul exantematic - mialgiile sīnt mai slab pronuntate, din ziua a 5-a apar eruptii rozeolo - petesiale pe piele cu localizare predilecta pe suprafetele de flexie a bratelor, piept, spate. Bolnavii de obicei se afla īn stare de agitatie, euforie, se constata prevalarea simptomelor encefalice fata de cele meningiale. Curba termica este de tip platou.

- febra hemoragica cu sindromul renal - sīnt caracteristice lombalgii si dureri abdominale, uneori extrem de acute, semnul Pasternatki este de regula pozitiv, eruptiile petesiale se localizeza mai frecvent īn regiunile humerala si axilara; īn sedimentul urinei, pe līnga albumina, hematii proaspete si cilindri hialinici, se identifica cilindrii cerosi, celule degenerative ale epiteliului renal; lipsesc icterul si semnul meningial, īn hemograma la debutul maladiei - leucopenie cu VSH sporita.

- febra tifoida si paralifoidele A si B - debutul de regula este lent, curba termica atinge cifre īnalte 39-40° la a 4-5 zi de boala. Tegumentele sīnt palide, bolnavii sīnt apatici, eruptiile apar la a 8-10 zi de boala, caracter rozeolic, usor reliefate, distribuite pe abdomen, flancuri si baza toracelui, sīnt congestive; afectarea rinichilor este moderata, modificarile hematologice se manifesta prin leucopenie, euzinopenie, limfocitoza, VSH este normala;

- febra Q - organele cailor respiratorii sīnt antrenate mai frecvent īn procesul patologic; meningita se intālneste foarte rar, lezarea ficatului si rinichilor este moderata. VSH este normala;

- hepatitele virale acute - pentru hepatita virala A si D este caracteristic debut acut cu frisoane, febra, īn hepatitele virale B, C, E debutul este treptat fara frisoane, temperatura este subfebrila ori normala. Este caracteristica perioada preicterica cu o durata de pīna la o saptamīna īn hepatita virala A si pāna la o luna īn hepatita virala B cn sindromul gripal, dispepsic si astenic īn hepatita virala A si E si cu sindromul dispepsic, astenic si artralgic īn hepatita virala B, C si D. Īn perioada icterica febra se mentine numai īn hepatita virala D. Simptome de afectare a rinichilor si a meningelor nu se īnlīlnesc. Activitatea ALAT si ASAT creste considerabil, se modifica reactiile de precipitare, scade indicele protrombinei, īn sīnge - leucopenie, VSH este redusa;

- meningitele seroase de alta etiologie - se va lua īn consideratie anamneza epidemiologica, mialgiile proprii leptospirozei, aparitia sindromului meningian nu din prima zi a bolii, ci dupa 4-6 zile, semnele de lezare hepatica si renala, precum si ale sindromului hemoragie.

Tratament
Toti bolnavii de leptospiroza urmeaza sa fie spitalizati. Cazurile severe, cu icter si anurie necesita spitalizare de la inceput īn sectia de terapie intensiva, care dispune de hemodializa si posibilitati de desocare.

Terapia specifica include antibiotice si gammaglobulina antileptospirozica, se va prescrie cīt mai precoce. Antibioticul de electie este penicilina, care se indica in formele usoare si moderate cīte 500000 - l000000 U de 6 ori nictemiral, īn formele severe si īn meningita leptospirozica pīna la 12000000 U nictemiral. Alte antibiotice eficace sīnt: ampicilina, tetraciclina, cefalosporina.

Gammaglobulina antilepiospirozica va fi indicata īn formele moderate si severe cīte 10 ml inlramuscular īn decurs de 3 zile. Aplicarea combinata a antibioticelor si a gammaglobulinei se recomanda doar īn cazurile severe.

Terapia patogenetica este orientata la combaterea intoxicatiei si manifestarilor hemoragice, la sustinerea activitatii rinichilor, ficatului, sistemului cardiovascular. Īn insulicienta renala acuta - epurari extrarenale prin hemodializa sau dializa peritoniala.

Externarea convalescentilor va avea loc peste 3-4 saptamīni īn dependenta de forma clinica si modificarile organice. Convalescentii se vor afla la evidenta īn cabinetul de boli infectioase timp de 6 luni cn consultatia medicului oculist, neurolog si urolog. Supravegherea va avea loc o data īn doua luni cu examenul clinic si de laborator (examenul sīngelui, urinei, testelor biochimice a ficatului - bilirubina, ALAT). Scoaterea de la evidenta se efectueaza dupa īnsanatosirea clinica si normalizarea rezultatelor investigatiilor de laborator. Daca mai persista modificari ale unor organe sau sisteme, convalescentii vor fi supravegheati de medicii specialisti de profil.

Masuri de profilaxie
Masuri profilactice de baza a leptospirozei īn focarele antropurgice revin respectarii regimului sanitaro igienic si antiepidemic la obiectivele animaliere din sectoarele obstesc si privat, de prelucrare a materiei prime, mai ales a carnii; mecanizarii si automatizarii proceselor de productie, respectarii igienei personale.

Una clin masurile importante de profilaxie a īmbolnavirii oamenilor, īn primul rānd a contingentelor de risc epidemiologic sporit, reprezinta prevenirea īmbolnavirii si tratamentul animalelor bolnave. Aceste masuri prevad imunizarea profilactica, depistarea precoce si completa a animalelor bolnave, izolarea si tratamentul lor, efectuarea complexului de masuri de restrictie, carantina si antiepizootice īn gospodariile nefavorabile si alte masuri efectuate de specialistii veterinari conform documentelor īn vigoare

Profilaxia leptospirozei prevede de asemenea si efectuarea calitativa a masurilor de combatere a rozatoarelor si protectie a obiectivelor cu īnsemnatate epidemiologica de accesul lor.

In scopul micsorarii activitatii si lichidarii focarelor naturale este necesar de a efectua masuri hidromeliorative, agrotehnice precum si deratizarea īn conditii de cāmp īn cazul agravarii situatiei epizootice.

Este necesar de asigurat protectia surselor si bazinelor de apa de suprafata de contaminarea cu eliminarile animalelor bolnave si cu apele reziduale. Cu acest scop nu se admit amplasarea complexelor si fermelor de animale pe malurile bazinelor de apa, devarsarile de ape reziduale neprelucrate, se asigura supravegherea surselor de apa potabila, locurilor de agrement a populatiei, pasunelor si locurilor de adapare a animalelor.

Pentru preīntāmpinarea īmbolnavirii persoanelor cu risc sporit de molipsire (personalul fermelor, complexelor animaliere, combinatelor de carne, laboratoarelor bacteriologice de diagnostic a leptospirozei) poate fi folosita imunizarea specifica.

Un rol mare īn profilaxia īmbolnavirii cu leptospiroza apartine educatiei sanitare a populatiei si familiarizarea ei cu pericolul īmbolnavirii la folosirea apei bazinelor pentru baut, scaldat, pescuit, cositul fīnului, nerespectarea masurilor sanitaro igienice si de protectie individuala, de asemenea necesitatea respectarii igienei personale de catre lucratorii obiectelor vitaritului īn sectorul de stat si posesorii de animale.

Materialul despre profilaxia leptospirozei trebuie prevazut īn programele de instruire a personalului obiectivelor cu semnificatie epidemiologica.

Masuri antiepidemice
Bolnavii si persoanele cu suspectie la leptospiroza se spitalizeaza īn stationarele de boli infectioase. Īn focare se efectueaza dezinfectia finala ca la BDA. Retrospectiv se vor determina persoanele care īn ultima luna, pīna la īnregistrarea cazurilor de leptospiroza au suportat boala cu manifestari clinice ce nu exclud leptospiroza si vor fi investigate prin metode de laborator.

Īn cazul īnregistrarii leptospirozei la persoane adulte īn cadrul efectuarii anchetei epidemiologice se va preciza profesia celor īmbolnaviti (agricultori, lucratori īn abatoare, īngrijitori de animale, macelari, personal din sectorul zootehnic etc.). se vor stabili īmprejurarile īn care a fost posibila molipsirea de la animalele domestice bolnave (porcine, bovine, cāini etc.) si contactul cu rozatoarele.

Īn cazul suspectarii ca sursa de infectie, animalele agricole sau de casa, se va informa serviciul veterinar īn scopul investigarii lor de laborator, iar la necesitate - si efectuarii īn comun a masurilor antiepidemice, antiepizootice.

La aparitia īmbolnavirilor printre copiii de vīrsta scolara si prescolara precum si maturi īn anotimpul cald se va suspecta īn primul rīnd factorul hidric de transmitere - scaldatul īn apele contaminate, pescuitul, consumul de apa de suprafata pentru baut etc.

La aparitia cazurilor repetate de leptospiroza legate de molipsirea pe cale hidrica, se interzice scaldatul, pescuitul, folosirea apei din bazinele contaminate. Folosirea ulterioara a apei se admite dupa un termen de 3 saptamīni din momentul stabilirii si īnlaturarii surselor de contaminare a apei.

Ancheta epidemiologica īn focarul de leptospiroza va fi efectuata de catre medicul epidemiolog al CIE teritorial, care īn dependenta de particularitatile focarului va organiza colectarea probelor de apa, a rozatoarelor pentru investigatiile de laborator; depistarea leptospirozei īn populatia animalelor domestice si examinarile serologice a īngrijitorilor de animale.

La efectuarea anchetei epidemiologice, organizarea si realizarea masurilor de lichidare a focarelor, o īnsemnatate deosebita o are conlucrarea medicilor epidemiologi cu specialistii serviciului veterinar. Īn teritoriul unde se īnregistreaza leptospiroza se va efectua schimbul sistematic de iniormatii reciproce despre situatia epidemiologica si epizootologica.

Īn conditiile infectarilor accidentale (la efectuarea investigatiei de laborator a materialului contaminat etc.) pentru prevenirea īmbolnavirii se recomanda folosirea cīt mai precoce a antibioticelor (penicilina, streptomicina sau tetraciclina). La anchetarea epidemiologica a focarelor se vor lua masuri spre folosirea pe larg a metodei bacteriologice si serologice de diagnosticare si confirmare a leptospirozei.

Supravegherea epidemiologica
Supravegherea epidemiologica a leptospirozei include culegerea, sistematizarea si analiza permanenta a informatiei despre situatia epidemiologica si epizootologica īn scopul optimizarii masurilor de combatere si profilaxie a acestei infectii.

Sistemul de supraveghere epidemiologica este realizat de CNSPIE cu participarea activa a CIE teritoriale.

In baza rezultatelor supravegherii epidemiologice specialistii CIE rurale si urbane elaboreaza planuri de masuri de combatere si profilaxie a leptospirozei la nivel teritorial, iar specialistii CNSPIE - elaboreaza planuri de perspectiva, materiale inclusiv metodice, efectueaza lucru stiintifico-practic.

Supravegherea epidemiologica a leptospirozei se efectueaza īn conformitate cu Recomandarile metodice "Supravegherea epidemiologica la leptospiroza īn Republica Moldova"(E.N.Sleahov, V.l.Prisacari, 1989) si include urmatoarele elemente principale:

- analiza epidemiologica retpospectiva (anuala si multianuala) a morbiditatii prin leptospiroza īn baza careea se stabilesc: locul leptospirozei īn structura morbiditatii infectioase a populatiei si pierderile social - economice cauzate de aceasta maladie; particularitatile epidemice (repartizarea teritoriala a morbiditatii īn timp si īn mediul diferitor grupe de populatie); conditiile sociale si naturale, care au determinat morbiditatea; eficacitatea masurilor antiepidemice si profilactice efectuate pe parcursul timpului analizat:

- determinarea pentru fiecare teritoriu administrativ a grupelor de populatie cu risc epidemiologic sporit de molipsire prin leptospiroze;

- aprecierea starii de alerta a personalului medical īn diagnosticul precoce a leptospirozei, folosirea investigatiilor de laborator argumentate la diagnosticul bolii, respectarea regulilor si termenilor de colectare a substratelor biologice;

- determinarea peisajului leptospirelor care circula īn anumite focare si īn dependenta de aceasta - a surselor principale de infectie;

- studiul activitatii focarelor antropurgice, ce se efectueaza pe baza datelor serviciului veterinar despre circulatia leptospirelor īn populatia animalelor domestice, numarului de rozatoare īn localitati (determinat de sectiile dezinfectie profilactica a CIE); si starea contaminarii lor cu leptospire;

- studiul situatiei epizootologice īn focarele naturale (aprecierea speciilor biologice de rozatoare si numarului lor, efectuarea investigatiilor serologice si bacteriologice (selectiv) a rozatoarelor etc.

Efectuarea sistemului de supraveghere epidemiologica depinde īn mare masura de folosirea cīt mai operativa si rationala a rezultatelor obtinute pentru planificarea si realizarea masurilor adecvate de combatere si profilaxie a leptospirozei.

Īn baza efectuarii supravegherii epidemiologice pot fi stabiliti unii indici, care denota agravarea situatiei epidemiologice la leptospiroza si necesitatea intensificarii lucrului de combatere si profilaxie:

- īnregistrarea cazurilor de īmbolnavire de leptospiroza la oameni īn teritoriile unde aceasta boala nu se īnregistra;

- majorarea nivelului morbiditatii de 2-3 ori si mai mult īn comparatie cu indicele mediu multianual īn teritoriile unde se īnregistreaza leptospiroza, aparitia eruptiilor epidemice;

- izolarea tulpinelor de leptospire de la animale si rozatoare īn focarele naturale si antropurgice;

- determinarea epizootiilor de leptospiroza īn populatia rozatoarelor si animalelor domestice;

- depasirea (mai mult de 3 ori) a mediei multianuale a numarului sobolanilor cenusii īn localitati si biotopuri naturale, de asemenea a soarecilor de cīmp (cenusii) īn biotopuri de lunca si cīmp.

Rezolvarea problemelor ce tin de epidemiologia si epizootologia leptospirozeior, īn specia! combaterea lor cere competenta si participarea activa a unui sir de specialisti (microbiologi, epidemiologi, zoologi, lucratori veterinari ,si a.) si deci poate fi cu succes numai īn rezultatul activitatii īn complex a acestor specialisti.
 

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 - 2012 Toate drepturile rezervate.