Este necesară o examinare prealabilă a testiculelor prin palpare de către
un specialist, pentru detectarea unor eventuale defecte, tare si
eliminarea de la reproductie a tapilor respectivi sau folosirea lor pentru
detectarea căldurilor la capre, după ce sunt castrati sau prevăzuti cu un
sort abdominal (tapi încercători)
CAPRELE. Există o corelatie înte greutatea corporală si fertilitatea
caprelor: o supralimentatie temporară înainte de montă dă rezultate bune.
IEDUTELE trebuie să aibă 50-60% din greutatea unei capre adulte (din rasa
respectivă) pentru a fi date la montă, altfel cresterea lor este curmtă si
întreaga viată a caprelor este compromisă.
Înainte cu trei săptămîni de începerea campaniei de reproductie este bine
să se procedeze la o deparazitare a animalelor si să li se administreze un
aport de vitamine A, D3, E.Rase de Capre
Carpatina
Este rasa cea mai veche si cea mai raspandita,
primitiva, rustica, rezistenta si foarte heterogena, din punct de vedere
al culorii, dezvoltarii si exteriorului si a productiilor de lapte si de
iezi.
Alba de Banat
Este ameliorata cu un nivel de
productivitate superior. Capul este caracteristic animalelor de lapte cu
capacitate mare de productie, mic, cu aspect fin uscativ.
Gatul este de lungime mijlocie si gros,
membre puternice uscative, osatura dezvoltata cu aplomburi normale.
Ugerul este bine dezvoltat, in forma de
para sau globulos cu peri scurti si netezi, cu sfarcuri de dezvoltare
mijlocie, pretabile la mulsul mecanic.
Rasa Saanen
Este originara din Elvetia reprezinta
actualmente 20% din septelul elvetian are o talie de 80 – 90 cm la
masculi si 74 -80 cm la femele, corpul alungit, cap potrivit de lung si
de larg cu profil aproape drept, piept adanc, larg cu buna capacitate
toracica, spata larga si bine prinsa, gat lung si relativ subtire si cu
cercei sub maxilar cu ongloane rezistente, uger bine dezvoltat cu
mameloane mijlocii inclinate lateral si inainte, iar parul este scurt,
des si matasos.
Productia medie de lapte ( 270 zile) este de 740 Kg
cu maxime de 1800 – 2000 kg. Rasa Saanen se poate folosi cu rezultate
bune la incrucisari, cu rasa Carpatina.
Rasa Alpina franceza
Este o rasa foarte apreciata in Franta,
unde detin mai mult de trei sferturi din septel, datorita nivelului
ridicat de productivitate, implicit de rentabilitate. Sunt exploatate
intensiv pentru lapte si ingrasare, pentru carne intr-o larga varietate
de sisteme si tehnologii de exploatare.
Talia este de 70 - 80 cm, parul scurt si
de culoare variata.
Pieptul este adanc, spinare rectilinie,
bazinul larg si putin inclinat, membre solide cu articulatii puternice
si aplomburi corecte. Glanda mamara voluminoasa bine prinsa antero –
posterior, mameloane mijlociu dezvoltate. Productia medie ( 250 zile)
este de 600 l, recordul rasei fiind de 2200 l (305 zile).
Rasa Nobila germana
Este rezultat al incrucisarilor dintre
rasele locale germane cu rasa Saanen de unde si conformatia corporala,
culoarea, productia de lapte si prolificitatea. Capacitate ridicata de
transmitere a caracterelor in descendenta. A participat la formarea
rasei Alba de Banat.
INTRETINERE
EXTENSIV pe pasune
Planificarea si organizarea pãsunatului
Dupã o primã sarjã de pãsunat primãvara, la care se adaugã cositul,
însilozatul sau trecerea altor animale parcelele intrã pe rând în repaus
pentru refacerea ierbii. Caprele sunt lãsate mai multe sãptãmâni pe
aceeasi pãsune (30-45 zile) si mãnâncã iarba precoce, scurtã apoi pe
mãsurã ce iarba va creste parcelele se micsoreazã: de exemplu la 100
capre sunt necesare 10 ha în martie si numai 3 ha în aprilie.
Pãsunatul poate fi fãcut pe parcele evitându-se mai mult de 3 treceri pe
aceiasi parcelã (pãsunat rotativ) sau se poate pãsuna timp de 70 zile pe
aceeasi pãsune (pãsunat continuu).
Este greu de apreciat numãrul de capre la hectar pentru o anumitã
perioadã, aceasta depinzând de tipul de sol, fertilizare , climat.
În perioada de crestere maximã a ierbii, încãrcãtura pe pãsune variazã
între 20-40 capre /ha. Decizia în estimare este datã de datele oferite
în urma mãsurãrii ierbii si aspectului covorului vegetal. În general pe
pãsuni naturale (preerii) sau artificiale se practicã urmãtoarea
încãrcãturã:
-pãsuni cu un potential foarte mare, fertilizate cu azot, 50-100 unitãti
la ha primãvara: 15 capre/ha când iarba este micã si 35-45 capre /ha în
timpul perioadei de crestere masivã a ierbii (aprilie- mai);
-pãsuni de pe terenuri slabe sau fertilizate putin: 8-10 capre/ha la
început si 25 capre/ha în apogeul pãsunatului.
Trecerea de la stabulatie la pãsune cu respectarea
tranzitiei alimentare
Iesirea la pãsune dupã perioada de stabulatie reprezintã pentru capre o
dublã bulversare: schimbarea habitatului si schimbarea regimului
alimentar.
Trecerea de la un regim hibernal pe bazã de furaje uscate (80-90%
substantã uscatã) la iarba foarte apoasã (85% apã), bogatã în azot
solubil, determinã o schimbarea a florei ruminale. Pentru adaptarea
florei ruminale este necesarã integrarea progresivã a noii ratii. Astfel,
o tranzitie prea rapidã conduce la o accelerare a tranzitului digestiv
si cresterea riscurilor sanitare (diaree, tetania de ierbã).
În prima zi caprele nu vor pãsuna decât câteva ore în mijlocul zilei,
apoi ziua întreagã si abia mai târziu si noaptea. Caprele sunt sensibile
la umiditate dar nu sunt sensibile la frig uscat, în mãsura în care pot
dispune de un refugiu pentru apãrarea împotriva ploii.
Iarba tânãrã de pe pãsune, bogatã în apã, azot si potasiu este sãracã în
celulozã si magneziu; tranzitul digestiv este accelerat limitând
absorbtia magneziului în intestin. Solutia ar fi de a se administra
complementar furaje grosiere la jgheab.
O bunã tranzitie alimentarã dureazã aproximativ 3 sãptãmâni, timp în
care papilele si populatia microbianã din rumen se adapteazã noilor
conditii de alimentatie.
Aceeasi recomandare este valabilã si când caprele sunt scoase la pãsune
mai târziu. Se va creste progresiv ratia de masã verde: în prima
sãptãmânã o treime iarbã si douã treimi din ratia veche, în a doua
sãptãmânã ratii egale, în a treia sãptãmânã douã treimi masã verde si o
treime ratia veche.
