Chinchilla

Chinchilele au greutăți variabile în funcție de vârstă. Astfel masculii sunt mai ușori decât femelele ei având greutăți între 250 – 500 grame. De asemenea atât temperatura corpului cât și activitatea cardiacă și respiratorie depind de vârsta animalului.       Chinchila este valoroasă prin blana ei dar și prin carne. Astfel cine se hotărăște să crească chinchile, pe lângă blană, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vânzarea cărnii cu care se hrănesc alte animale cu blană cu o importanță deosebită la rândul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hrănește numai cu nutrețuri. Ea se adaptează foarte ușor creșterii în captivitate nefiind deloc pretențioasă. Ea este blândă și cu ea se poate lucra foarte bine. Dacă este prinsă ea nu mușcă, nu zgârie, nu se zbate. Îi place să fie mângâiată, ținută în brațe

Hranirea chinchilei

Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douăzeci de dinți care cresc tot timpul vieții. În condiții normale de sănătate creșterea și uzura dinților este aproape egală. De aici rezultând ideea că dinți rămân de aceeași mărime. Incisivii de culoare gălbuie trebuie deosebiți de cei de culoare albă care au o lipsă mare de calciu și pot fi întâlniți la femele în perioada lactației sau în cazul unei hrăniri greșite. În ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administrează lemn de diferite esențe cel mai bun fiind lemnul de salcâm cu coajă. În cazul în care nu au materiale de ros, dinții chinchilelor capătă modificări și se rup, ceea ce va afecta hrănirea acestora și va avea o influență directă asupra creșterii, dezvoltării și calității blănii. Hrana principală a chinchilelor este formată din fân și concentrate. Fânul asigură celuloza și menține echilibrul intestinal. El trebuie să aibă anumite proprietăți :
- să fie recoltat în zile fără precipitații
- uscat la umbră pentru a-și păstra culoarea verde
- miros plăcut
- fără plante toxice
Foarte important este ca fânul să fie ținut în locuri special amenajate acoperite cu o aerisire bună, să fie întors din când în când cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegăi. De asemenea locul în care se păstrează trebuie să fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recoltează trebuie să fie îngrășate numai natural fără insecticide sau îngrășăminte chimice.
Se folosește fânul de lucernă sau trifoi. Fânul servește ca o completare a rației de mâncare și are rol de umplutură. El nu trebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un început de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fân aparte îl constituie fânul de graminee care își păstrează mai mult timp calitățile pozitive și care fermentează sau mucegăiește foarte greu. În alimentație trebuie să ținem seama că chinchilele mănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. În fiecare dimineața îngrijitorul trebuie să introducă în jgheabul de pe peretele din față a cuștii o mână de fân. El este ronțăit de animal cu pauze fiind la discreție. Chinchila are obiceiul de a risipi fânul, de a-l da pe jos și astfel foarte mult din fân se pierde. A doua zi dacă mai găsim fân în jgheab nu-l vom înlocui îl vom lăsa tot pe cel vechi încercând să facem economie. Fânul căzut pe jos se mătură și se aruncă. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila sub formă de boabe. Acestea sunt ovăzul, orzul, porumbul, grâul. Cantitatea de concentrat variază de la 15 grame la 30 de grame în funcție de stadiul în care se află, astfel femela gestantă și puii mănâncă mai mult. Foarte importantă este distribuția zilnică a acestei cantități pentru fiecare chinchilă, chiar dacă necesită un volum mai mare de muncă prin administrarea zilnică se poate urmări și supraveghea starea de sănătate a animalului. Dacă nu dorim să facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantități mai mari pentru aproximativ 10 zile situație în care controlul și supravegherea animalului este diminuată. 
În ultimul timp în locul furajelor brute se folosesc granule. Nutrețurile granulate se prepară după anumite rețete. Acestea se distribuie chinchilelor la discreție astfel încât ele să mănânce cât au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm, 5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca și în cazul celorlalte (fân și concentrate) cel mai mult mănâncă femelele în perioada de alăptare cât și puii în perioada de creștere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece există avantaje și dezavantaje. La diametre mici există o risipă foarte mare deoarece este chinchila este jucăușă, se mișcă mult și multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare

deoarece la mijloc ele pot fi umede și riscăm să producem boli digestie chinchilelor. Trebuie să luăm măsuri precise și corecte în menținerea sacilor de granule în condiții de aerisire, umiditate scăzută pentru a evita mucegăirea. De dorit este ca perioada în care granulele sunt depozitate în saci să fie cât mai scurtă. 

VITAMINE ȘI MINERALE NECESARE CREȘTERII CHINCHILELOR 

Pentru creșterea și dezvoltarea animalului este necesară o alimentație completă, bogată în principii nutritive, precum și în vitamine și substanțe minerale.
Astfel existența grăsimilor în hrană trebuie să fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor în hrană are o influență benefică asupra blănii. Lipsa lipidelor duce la apariția unor pete galbene pe corp. Din alimentația chinchilelor nu trebuie să lipsească hrana bogată în conținut celulozic, acesta având efect benefic atât asupra sistemului digestiv cât și asupra cantității de energie pe care o dezvoltă. S-a constatat că pentru chinchile, cantitatea de celuloză necesară diferă în funcție de starea de maturitate a animalului. Dacă puii au nevoie de o cantitate de până la 5% din hrană, aceasta crește de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetică atât la oameni cât și la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecințe negative asupra metabolismului putând da naștere la diverse boli. De aceea este foarte important ca în hrana chinchilelor să se găsească un aport proteic important. 
Literatura de specialitate nu prezintă date specifice chinchilelor, însă este clar că lipsa proteinelor are același efect ca la toate animalele crescute pentru blană.
Ele trebuie să fie prezente în rațiile de mâncare în proporție de 15 – 16% pentru adulți și în cantitate mai mare pentru pui și femele ce alăptează.
Datorită condițiilor de creștere în captivitate și folosirii aceluiași tip de mâncare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie să aibă în alimentație un aport mai mare de vitamine ce au rol hotărâtor în dezvoltarea ulterioară, precum și în valoarea blănurilor comercializate.
Vă prezentăm mai jos vitaminele esențiale din hrana animalului și influența lor asupra valorificării.
Vitamina A are un rol deosebit în creșterea oaselor și menține imunitatea corpului având un rol direct în profilaxia diferitelor boli.
Complexul de vitamine B, format în special din vitamina B1 și hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos și pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luată pe cale naturală din boabele de cereale, fânuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. 
În mod obișnuit organismul animal își asigură mineralele din hrană și apă în condițiile în care aceasta este echilibrată și conține toate elementele necesare. În anumite cazuri se simte necesitatea suplimentării lor mai ales pentru calciu și fosfor. Calciul dezvoltă oasele, îndeosebi dinții care sunt absolut necesari rozătoarelor pentru masticarea hranei. Carența de calciu poate fi pusă pe seama unei alimentații greșite, sărace și a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate în perioada de lactație. Sursele de calciu sunt:
frunzele;
legumele;
- laptele; 

ADĂPAREA

Alături de o alimentație corectă și bogată indivizii trebuie să consume apă. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul să se deshidrateze și să moară. Necesarul de apă pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorându-se faptului că chinchila consumă hrană uscată sau nutrețuri concentrate. 
Pentru adăparea chinchilei se folosește apa care îndeplinește condițiile apei potabile.
Astfel aceasta trebuie să fie fără culoare, fără gust, miros, lipsită de microorganisme sau germeni patogeni și să aibă temperatura de 15o C.

Se poate folosi pentru adăpat apa de robinet lipsită de clor sau săruri de fier, sau apa din puțuri sau fântâni. Aceasta din urmă trebuie analizată din timp în timp pentru ca nu cumva în ea să pătrundă corpuri străine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune în pericol sănătatea și viața chinchilei.
Aceasta se adapă prin folosirea sticlelor tip biberon corect spălate și dezinfectate așezate cu gâtul în jos în cușcă și ancorate de pereții cuștii sau prin folosirea de jgheaburi de adăpare asemănătoare celor pentru hrană.
IMPORTANT! Nu recomandăm cel de-al doilea mod de adăpare, deoarece accidental această apă se poate infecta. 
Un sistem modern de adăpare al chinchilelor constă în folosirea unui rezervor legat la o sursă de alimentare. Acest sistem implică animalul în deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apă.
IMPORTANT! Se știe că la o scădere a conținutului de apă din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de îngrijitor pentru ca el să învețe să se adape singur. Se limitează implicarea efectivă a îngrijitorului în proces dar rolul lui de supraveghere crește foarte mult. Îngrijitorul trebuie să dea dovadă de interes și conștiinciozitate, ba chiar să noteze corect în fișa animalului când s-a adăpat acesta. Dacă el refuză să deschidă sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic înainte ca firul de păr să se usuce și să capete un aspect nedorit.

ÎNMULȚIREA CHINCHILELOR

Înmulțirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obținerea de exemplare viguroase cu blană de o înaltă calitate.
Chinchila femelă posedă un aparat de reproducție, format din:
organele esențiale;
căile genitale;
vulva;
Chinchila posedă trei perechi de mamele, plasate în zona abdominală și pectorală.
Chinchila mascul are aparatul de reproducție, format din:
testicule;
căi genitale;
organ copulator;
glande anexe;
Chinchilele sunt gata de reproducere, când ajung la 7 – 9 luni, ele manifestând călduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioadă este între lunile decembrie și februarie.
Femela în călduri stă în poziție de împerechere, devine agitată, expulzează un dop de secreții care în contact cu aerul se întărește. 
Pentru femele prima montă are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durată de viață mare, ea poate da naștere puilor până la vârsta de 15 ani. 
ATENȚIE! Nu se împerechează femele sub vârsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau naștere puilor cu puține șanse de supraviețuire.
Chinchilele în general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile, dar specialiștii au constatat că sunt și exemplare care au ciclul sexual neregulat.
Chinchila este un animal nocturn și de aceea ea se împerechează seara sau noaptea. În cazuri foarte rare chinchila se poate împerechea și ziua. Împerecherea este precedata de un preludiu, în care masculul se agită, fugărește femela și o hărțuiește. Actul sexual în sine durează până la un minut iar acesta se poate repeta în timpul nopții. La sfârșitul actului sexual se formează dopul de montă. După aceasta femela se culcă dar nu înainte de a-și face toaleta. Dacă după perioadă de o lună, vaginul chinchilei rămâne închis, se poate spune că aceasta este gestantă.
Monta chinchilelor se poate realiza în mai multe feluri și anume:
monta în perechi;
monta consecutiv depistării căldurilor;
monta prin rotație,
monta în colonie;

În primul caz, partenerii pentru montă se introduc într-o cușcă, pentru a se obișnui și a conviețui împreună.
La această metodă trebuie să folosim un număr egal de exemplare femel㠖 masculi. 
De regulă se folosesc pentru aceasta femele liniștite, adică mai bătrâne cu masculi tineri, dar femele nu trebuie să fie mai mari de 7 – 8 ani, deoarece peste această vârstă fecunditatea scade.
În cazul perechilor formate din masculi mai în vârstă și femele tinere, acestea pot deveni agresive și pot sări la bătaie. Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blănii, se amplasează în cușcă o lădiță mai mică de refugiu în care femelele se pot liniști și chiar adormi iar monta se poate realiza în liniște.
Literatura de specialitate semnalează cazuri în care masculii tineri pot omorî femelele dacă acestea se opun dorinței lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificați, deoarece transmiterea genetică a caracteristicilor lui, nu ar fi benefică pentru crescătorul de chinchile.
Masculii se pot folosi pentru reproducție până la vârsta de 20 de ani, dar ținerea unui astfel de exemplar până la o asemenea vârstă, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate că acești masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne și manifestă și o grijă specială pentru pui.
Metoda de montă în perechi folosește un număr mare de masculi și nu întotdeauna se aleg cei mai buni. 
Ea este la ora actuală o metoda depășită, deoarece dacă animalele pentru montă nu sunt valoroase, nu se obțin pui cu rezultate bune. De asemenea, crescătorul trebuie să posede un număr mare de masculi, ceea ce face ca metoda să fie ineficientă și scumpă.
Metoda de montă consecutivă depistării căldurilor este o metodă superioară, care crește fecunditatea. În realizarea acesteia intervine crescătorul care trebuie să urmărească de câte ori femela este în călduri. Când observă aceasta el introduce masculul în cușca femelei pentru montă. Masculul este plasat într-un culoar dispus în fața cuștilor femelelor. Acesta stă câteva zile în cușca femelei în călduri, după care este scos și introdus în cușca altei femele. Se poate întâmpla ca îngrijitorul să nu observe o femelă în călduri și să se rateze o montă.
Monta în rotație este o montă cu rezultate slabe la care s-a renunțat și care nu prezintă importanță din punct de vedere economic. Explicația acestui fapt rezultă din faptul că monta constă în repartizarea unui mascul unui număr de cinci femele aflate în aceeași cușcă. Pe lângă faptul că acestea se pot lua la bătaie, lucru ce are implicații negative asupra blănii, nu toate femelele intră în călduri în același timp. Deci se poate trage concluzia că de fapt masculul montează o singură femelă din cele cinci.
În cazul montei în colonie, trebuie folosită o cușcă cu până la 10 compartimente unite între ele printr-un culoar. În fiecare compartiment se plasează câte o femelă, iar masculul le poate monta pe rând o dată cu intrarea acestora în călduri. După ce femela a rămas gestantă, crescătorul o înlocuiește cu altă femelă, gata de montă. Metoda are o eficiență foarte ridicată, din punct de vedere economic, deoarece se folosește un singur mascul la un număr mare de femele, iar intervenția omului în selecționarea femelelor în călduri, este înlăturată deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montată. Masculul este introdus în cușcă cu câteva zile înaintea femelelor, pentru a se obișnui cu mediul. De asemenea se folosește un mascul bine selecționat, cu caracteristici bine puse în evidență, pentru ca puii ce se nasc să posede caracteristici bune, iar blana lor să fie valoroasă. Masculul trebuie să fie de aceeași vârstă cu femela, dar să nu fie înrudită cu aceasta, dar trebuie să posede calități net superioare acesteia.
În cele mai multe crescătorii de chinchile această metodă este folosită deoarece implică spațiu mic, costuri puține putându-se obține exemplare de o înaltă calitate.
În literatura de specialitate este prezentată însămânțarea artificială ca metodă de reproducere a chinchilelor. Aceasta constă în:
recoltarea spermei de la masculi; se poate face manual sau electric;
însămânțarea;
Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltată poate fi impurificată cu urină, iar exemplarele atât femele cât și masculi pot avea tulburări de comportament.
Masculii folosiți sunt mai întâi testați prin metodele clasice pentru a fi siguri că ei sunt buni de

 

 

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google   
 
COPYRIGHT © 2005 Toate drepturile rezervate.