Cresonul de gradina

Cresonul de grădină (lepidium sativum) şi cresonul de izvor (nasturtium officinale) sunt două ierburi aromatice, aproape atotlecuitoare, înrudite, pe care,

însă, n-ar trebui să le confundăm.

Sunt, poate, pe pământ, de la facerea lumii.

Cresonul de izvor trăia, ca şi acum, în sălbăticie, întotdeauna pe lângă ape limpezi, în Europa şi în jumătatea de răsărit a lumii.

Cel cultivat în grădini, cresonul civilizat, era, afro-asiatic. Patria-i se întindea odinioară din Egipt şi Etiopia până în Orientul Mijlociu (Liban, Siria, Iordania, Israel, Turcia, Irak şi Iran) şi până în Asia (Afganistan şi Pakistan).

Creson vine din franceză, cresson, cuvânt ce, fie exprimă o mirare de felul “măi, dar ce repede mai creşte”, fie rezumă un nume ca acesta:  “buruiana ce creşte într-o zi cât altele într-un an”.

Francezii, încântaţi de puterea fantastică de germinare a cresonului, l-au botezat aşa de la verbul latinesc crescere, a creşte, pentru că se dezvoltă ca prin farmec, în câteva zile.

Nasturelul sau Cresonul de izvor

Nasturtium, adică “strâmbă nasul” i-au spus romanii cresonului de izvor.

Pliniu cel Bătrân spunea cu umor că: Nasturtium nomen accepit a narium tormento. În traducere: nasturtium (cresonul de mai târziu) şi-a luat numele de la chinul pe care-l au de îndurat nările.

Firesc, de la derivaţii de sulf.

Românii l-au alintat numindu-l năsturel, de la floricelele-i micuţe.

Cresonul de izvor (creson de fântână sau de baltă) este o iarbă iubitoare de apă.

Absoarbe şi ne dăruieşte şi nouă din umorile fermecate ale pământului. Creşte liberă, în plin soare, pe lângă izvoare sau pe malul lacului.

I s-au dat multe daruri: fier, fosfor, magneziu, mangan, arsenic, cupru, zinc, iod, calciu, vitamina C, încât o simplă salată de frunze proaspete sau o ceşcuţă de suc proaspăt au puterea de a vindeca pielea de dermatoze.

Mai mult, puterea de a vindeca tuberculoza şi suferinţele plămânilor.

Cresonul de izvor îi ajută foarte mult pe diabetici, pe anemici şi pe anurici (cei ce nu pot urina normal).

Este binefăcătorul gingiilor. Ajunge să mestecăm câteva frunzuliţe ca să ne întărim gingiile, să scăpăm de afte şi de stomatite, iar gargara cu năsturel e de mare ajutor dacă ne năpădesc gingivita şi parodontoza.

În Egiptul vechi, sclavii primeau de două ori pe zi creson, fiindcă îi făcea mai  productivi.

Tinerii perşi (povesteşte Xenofon) mergeau la vânătoare doar cu apă, pâine şi creson de izvor.

Grecii spuneau că are puterea de a reda judecata spiritelor deranjate, iar romanii îl mâncau cu sfinţenie ca să-şi întărească spiritul.

Hrenita sau Cresonul de gradina

 

Românii au botezat cresonul de grădină hreniţă, sora hreanului, pentru că e iute, tare, hrănitoare şi săţioasă ca şi hreanul.

În frunzuliţele-i verde închis şi fragede, hreniţa cea iute, cu adevărat dublul feminin al hreanului, ascunde o zestre fabuloasă.

Are mult caroten (mai mult decât au portocalele), pe care intestinul îl preface în vitamina A.

Are din belşug vitaminele C, PP, B 1 şi B 2 şi nepreţuite săruri: de iod, fier, potasiu şi calciu  (mai mult decât ceapa verde) ce sunt în stare să vindece felurite ulcere şi răni.

Se mănâncă numai crudă. În salate şi murături, pe care le face pasionale. Frecată cu unt de uns tartinele calde de dimineaţă sau desfăcută în iaurtul de capră pe care, desigur, îl faceţi voi înşivă din laptele proaspăt cumpărat din piaţă.

În pasta de urdă sau de caş proaspăt, desigur, luate tot din piaţă, cărora le inspiră o ardoare ce, deşi nu-i atât de mistuitoare şi de voluptoasă, până la lacrimi, ca cea a hreanului, le preface în puternice filtre de dragoste.

De fapt, cresonul de grădină e o salată fermecată ce se cultivă iarna, timpuriu, în grădini, pe câmp sau chiar acasă, în ghiveci, la fereastră.

Micile plăntuţe rasar în doar 2 - 3 zile şi se fac bune de mâncat într-o săptămână şi jumătate,  cel mult  două săptămâni.

Grădinarii ne învaţă cum s-o cultivăm, cât mai simplu, acasă: aşternem într-un ghiveci, dar poate fi o tavă sau o lădiţă, un pat de pământ bun, cam 4-5 cm, pe care aruncăm cu grijă seminţele.

Îl acoperim cu un strat subțire de pământ de 1-2 mm şi-l udăm.

Întrucât în primele zile lumina nu trebuie să vadă semințele, e bine să  acoperim ghiveciul sau micul nostru răzor cu un carton, de pildă.

O putem face oricând ne e poftă de aroma feminină a hreanului.

 
[Home]
[Produse Calivita]
[Plante Medicinale]
[Afectiuni-Boli]
[Semne Simptome]
[Tratamente naturiste]
[Regimuri Slabire]
[Terapii naturiste]
[Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii]
[Dictionare]
[Frumusete]
[Anticonceptionale]
[Boli Infectioase]
[Sarcina Nasterea]
[Analize medicale]
[Alimentatia]
[Remedii]
[Idei Afaceri]
[Harta site]

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT © 2005 - 2013 Toate drepturile rezervate.