Encoprezis sau tulburarea instalarii controlului sfincterului anal - simptome

Ce este encoprezisul?

Encoprezisul este o afectiune care se manifesta prin absenta autocontrolului asupra anusului la o varsta la care, in mod obisnuit, copilul nu mai face pe el. Totusi, nu se poate vorbi de encoprezis inainte de varsta de 4-5 ani. Cei mai multi copii isi pot controla defecatia si pana la varsta de 3-4 ani sunt invatati cu toaleta. Problemele de control intestinal pot duce la murdarirea patului, ceea ce cauzeaza frustrare si manie copilului, parintilor, profesorilor si altor persoane importante din viata copilului. In plus, dificultatile sociale in cazul acestei probleme pot fi severe- adesea copilul este batjocorit de prieteni si evitat de adulti. Encoprezisul poate duce la scaderea stimei de sine la copil.
Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete. Tulburarea instalarii controlului defecarii este intalnita la doua categorii de copii:
* Copiii care la varsta obisnuita au dobandit controlul adecvat al eliminarii fecalelor, dar care ocazional elimina scaunul in locuri nepermise. Se constata ca ei fac acest lucru cand sunt confruntati cu situatii evaluate ca stres psihologic, cum ar fi internarea in spital, nasterea unui alt frate, separarea de maam, inceputul scolii. In alte
cazuri este vorba de o dizarmonie familiala, pedepsire fizica brutala. In toate situatiile evacuarea scaunului are loc cu sensul de protest.
* Copiii care nu au demonstrat niciodata controlul voluntar al sfincterului anal si care evacueaza scaunul in pantaloni atat acasa cat si la scoala, pretizand ca nu sunt "avertizati" de iminenta evacuarii scaunului ca sa poata folosi la timp olita. Acest simptom este cunoscut sub numele de encoprezis si apare exclusiv din motive psihologice.

Care sunt cauzele?
Cel mai frecventa cauza a encoprezisului este constipatia cronica, inabilitatea de a elimina scaunul din intestin. Aceasta poate apare din mai multe motive, incluzand stresul, ingerarea unei cantitati insuficiente de apa (ceea ce face ca fecalele sa aiba consistenta crescuta si sa treaca mai greu prin intestin) sau o Durere determinata de o leziune la nivelul anusului (orificiul de deschidere al rectului prin care se elimina scaunul).
Cand un copil este constipat, se dezvolta o masa mare de fecale care destind rectul. Aceasta intindere a rectului determina o functionare precara a terminatiilor nervoase din zona rectului si copilul nu mai simte nevoia sa mearga la toaleta sau nu mai realizeaza cand iese scaunul. Masa de fecale poate deveni compactata - prea mare sau prea dura pentru a se elimina fara durere. In final, musculatura care tine fecalele in rect nu mai face fata. Desi masa mare si dura de fecale nu poate trece, se poate scurge o cantitate de lichid pe langa masa compactata determinand murdarirea lenjeriei.
Factori care pot contribui la aparitia constipatiei:
- dieta saraca in fibre
- lipsa exercitiilor fizice
- teama sau repulsia de a folosi toalete straine, cum ar fi cele publice
- modificarea rutinei de toaleta; spre exemplu, cand copilul merge la scoala si exista un anumit program de folosire a toaletei.
Alta cauza posibila a encoprezisului o reprezinta problemele fizice legate de peristaltismul intestinal. Un copil poate dezvolta encoprezis datorita fricii sau frustrarii legate de invatarea folosirii olitei sau toaletei.
Copiii cu encoprezis pot avea si alte probleme, cum sunt dificultatile de concentrare, toleranta scazuta la frustrare, hiperactivitatea si coordonarea slaba. Ocazional, problema encoprezisului incepe atunci cand are loc o schimbare stressanta in viata copilului, cum este nasterea unui frate, separarea sau divortul parintilor, probleme familiale, sau mutarea intr-o casa sau scoala noua.

Care sunt simptomele?
In plus fata de eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome:
- lipsa apetitului
- dureri abdominale
- diaree
- mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente
- scaderea interesului pentru activitati fizice
- retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii
- Modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal.
Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale.

Daca sunt prezente simptome, medicul va incepe o evaluare prin obtinerea unui istoric medical complet si o examinare fizica. Medicul poate folosi anumite teste, cum ar fi radiografiile, pentru a elimina cauze posibile ale constipatiei, cum ar fi o afectiune a intestinului. Daca nu se identifica nici o afectare fizica medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezente si a obiceiurilor de defecatie.

Scopul tratamentului este prevenirea aparitiei constipatiei. Educarea copilului si a familiei despre aceasta afectiune este, de asemeni, o parte importanta a tratamentului.
Tratamentul incepe cu evacuarea oricaror urme de fecale ce ar putea fi compactate la nivelul colonului (intestinul gros). Urmatorul pas este incercarea de a mentine continutul intestinal moale si usor de eliminat. In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi obtinut prin modificarea dietei copilului, programarea de momente de-a lungul zilei in care copilul sa folosesca toaleta, incurajarea si rasplatirea schimbarilor in bine ale obiceiurilor de folosire a toaletei. In cazurile mai severe, medicul poate recomanda folosirea de laxative pentru a reduce constipatia. Psihoterapia (o forma de consiliere) poate fi folosita pentru a ajuta copilul sa treaca peste rusine, vinovatie sau stima de sine scazuta asociate cu aceasta tulburare.
Daca nu sunt gasite cauze fizice si problemele continua urmatorul pas este evaluarea copilului de catre psihiatru/ psiholog/ psihoterapeut. Psihoterapeutul sau psihiatrul vor trece in revista rezultatele evaluarilor medicale si astfel pot decide ce probleme emotionale contribuie la encoprezis.
Encoprezisul poate fi tratat printr-o combinatie de metode educationale, psihoterapeutice si comportamentale. Cei mai multi copii cu encoprezis pot fi ajutati, dar progresul poate fi lent si psihoterapia poate fi de durata. Tratamentul cat mai timpuriu al encoprezisului poate impiedica si reduce suferinta sociala si emotionala a copilului si familiei.

 

 
[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]
Google
 
COPYRIGHT 2005 - 2013 Toate drepturile rezervate.