Feniculul

   Feniculul este o planta ierboasa, inrudita cu anasonul, originara din sudul Europei, cunoscuta inca din vechime pentru funzele si fructele sale folosite in alimentatie. La noi in tara creste numai cultivat.
     Dupa regiuni, feniculul poarta numele de: anason-mare, anason-dulce, anason-nemtesc, chimen-dulce, secara-de-gradina, molura, fincen, hanus.

In scopuri medicinale, de la aceasta planta se folosesc fructele - Fructus Foeniculi.
     Fructele sunt bogate in ulei volatil, placut mirositor, ulei gras si zaharuri care-i dau gustul dulceag. Feniculul are proprietatea de a stimula secretia laptelui (galactogog) si de a mari diureza. Singur sau in sociatie cu chimionul se recomanda malelor care alapteaza.
     In acelasi timp feniculul absoarbe gazele ce se formeazain stomacul sugarilor, linistind astfel crampele (carminativ). Acelasi efect are si asupra adultilor care se simt balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta asupra spasmelor muschilor bronhici, linistind tusea convulsiva si astmatica. Totodata usureaza expectoratia in tusea bronsitica. Fiind placut la gust se recomanda mai ales la copii.
     In tulburari digestive ceaiul de fenicul aduce o linistire a spasmelor stomacului si intestinelor, calmand durerile si restabilind apetitul (pofta de mancare).
     Infuzia de fenicul se prepara din 5-6 fructe la o canita de ceai pentru sugari si dintr-o jumatate de de lingurita de fructe la 250 g apa, pentru adulti.
     Extern, feniculul se foloseste sub forma de bai in tratamentul unor boli de piele, gargara, in inflamatiile gatului si bai de ochi, avand actiune antiseptica.
     Feniculul intra in compositia ceaiului pectoral, a celui contra colicilor si a pulberei laxativ-purgative.