|
|
|
Feniculul
Feniculul este o
planta ierboasa, inrudita cu anasonul, originara din
sudul Europei, cunoscuta inca din vechime pentru funzele
si fructele sale folosite in alimentatie. La noi in tara
creste numai
cultivat. Dupa regiuni,
feniculul poarta numele de: anason-mare, anason-dulce,
anason-nemtesc, chimen-dulce, secara-de-gradina, molura,
fincen, hanus.
In scopuri medicinale, de la aceasta
planta se folosesc fructele - Fructus
Foeniculi. Fructele
sunt bogate in ulei volatil, placut mirositor, ulei gras
si zaharuri care-i dau gustul dulceag. Feniculul are
proprietatea de a stimula secretia laptelui (galactogog)
si de a mari diureza. Singur sau in sociatie cu
chimionul se recomanda malelor care
alapteaza. In acelasi
timp feniculul absoarbe gazele ce se formeazain stomacul
sugarilor, linistind astfel crampele (carminativ).
Acelasi efect are si asupra adultilor care se simt
balonati dupa masa. Fructele au si o actiune calmanta
asupra spasmelor muschilor bronhici, linistind tusea
convulsiva si astmatica. Totodata usureaza expectoratia
in tusea bronsitica. Fiind placut la gust se recomanda
mai ales la copii. In
tulburari digestive ceaiul de fenicul aduce o linistire
a spasmelor stomacului si intestinelor, calmand durerile
si restabilind apetitul (pofta de
mancare).
Infuzia de
fenicul se prepara din 5-6 fructe la o canita de ceai
pentru sugari si dintr-o jumatate de de lingurita de
fructe la 250 g apa, pentru
adulti. Extern,
feniculul se foloseste sub forma de bai in tratamentul
unor boli de piele, gargara, in inflamatiile gatului si
bai de ochi, avand actiune
antiseptica. Feniculul
intra in compositia ceaiului pectoral, a celui contra
colicilor si a pulberei laxativ-purgative.
|
|
|