Factorii nutritivi ai alimentelor prezinta unele combinatii
complexe care nu pot fi utilizate si necesita transformarea lor în
elemente simple, usor asimilabile de organism. Aceste transformari
se realizeaza în cavitatea bucala si alte organe digestive.
Elementele nutritive, pe caile circulatiei sanguine si limfatice,
ajung în celule si se supun unor transformari metabolice.
Digestia are loc la nivelul tubului digestiv, începând cu
cavitatea bucala, unde se produce farâmitarea si îmbibarea hranei cu
saliva în procesul masticatiei. Bolul alimentar se propulseaza prin
esofag în stomac si apoi în intestinul subtire unde se termina
digestia si absorbtia factorilor nutritivi principali. Resturile
nedigerate patrund în intestinul gros si se elimina din
organism.
În cavitatea bucala, fermentul ptialina sau amilaza salivara
descompun amidonul în dextrina si maltoza. La acest nivel al tubului
digestiv proteinele si lipidele nu se supun transformarilor. Bolul
alimentar în stomac sub actiunea sucului gastric se supune
activitatii fermentilor (pepsina si chimozina). Pepsina transforma
proteina în compusi simpli de tipul albumozelor si peptonelor. La
rândul ei pepsina se formeaza din pepsinogenul secretat de celulele
glandelor gastrice, care se activeaza de catre acidul clorhidric,
secretat de mucoasa gastrica. Chimozina actioneaza asupra cazeinei
din lapte cu coagularea ei. Digerarea cazeinei are loc dupa
coagulare si sub actiunea pepsinei. In stomac continua digestia
amidonului din bolul alimentar sub actiunea ptialinei salivare pâna
la actiunea mediului acid stomacal, care o inactiveaza.
Alimentele digerate trec în intestinul subtire unde se
desavârseste digestia sub actiunea sucurilor intestinale pancreatic
si biliar. Amilaza pancreatica descompune glucidele în dizaharide
(maltoza, lactoza), care se descompun de enzimele sucului
intestinal, numite dizaharidaze, pâna la monozaharide (glucoza si
fructoza), fiind usor absorbite prin membrana intestinala. In
intestinul subtire proteinele se digera sub actiunea enzimei
tripsina pâna la polipeptide si aminoacizi. în intestin, enzima
enterokinaza tran- "" sforma tripsinogenul în tripsina, secretat sub
forma inactiva. Sucul intestinal contine un complex de enzime
proteolitice care degradeaza polipeptidele, albumozele, peptonele în
aminoacizi, ce se absorb prin peretele intestinului. Lipidele,
emulsionate de sarurile biliare din bila secretata de ficat, se
descompun în intestin. Lipidele sunt emulsionate în intestin în
particule foarte mici, ce le mareste suprafata de actiune, se
descompun de catre lipaza în glicerina si acizi grasi, care se
absorb prin mucoasa intestinala.
Factorii nutritivi, dobânditi din alimentele patrunse în
cavitatea bucala în forma de carne, peste, lapte, oua, legume,
fructe, pâine s.a., sub actiunea enzimelor, în intestinul subtire se
transforma în compusi simpli ca monozaharidele, aminoacizii, acizii
grasi si glicerina. Acesti factori nutritivi trec bariera
intestinala, dupa absorbtie prin circulatia sanguina si limfatica
patrund în ficat si sunt folosite ca sursa de energie la producerea
altor substante nutritive necesare, la îndeplinirea diferitelor
functii, pentru regenerarea tesuturilor sau se depun în depozit ca
substante de rezerva.
Factorii nutritivi sunt supusi unei serii de transformari pâna la
antrenarea lor în tesuturile organismului, arderea si eliminarea
resturilor neutilizate, formate ca rezultat al proceselor metabolice
ce au loc în organism.
Prin metabolism se subînteleg modificarile chimice si energetice
la care sunt supusi produsii rezultati din digestie, necesari
proceselor anabolice si catabolice ale organismului. Anabolismul
(sinteza) este un proces de sinteza, de refacere a tesuturilor
proprii din substante simple. Catabolismul (descompunere, degradare)
este un proces de descompunere a substantelor compuse, folosite ca
sursa energetica.
Aminoacizii din produsele alimentare sunt transportati pe cale
sanguina în tesuturi si utilizati la sinteza proteinelor
organismului. Surplusul de aminoacizi se oxideaza, se transforma în
glucide sau sunt arsi cu eliminarea energiei. In procesul de
degradare a produselor se formeaza apa, bioxid de carbon si amoniac
cu actiune toxica asupra organismului. In ficat amoniacul se
transforma în uree - substanta mai putin toxica care se elimina cu
urina. Prin determinarea cantitatii de azot se poate stabili
cantitatea de proteine fixate în organism. Exista un echilibru între
cantitatea de azot ingerata si cea eliminata, asa-numitul echilibru
azotat.
Deosebim echilibrul azotat pozitiv, când cantitatea de proteine
ingerate (azotul ingerat) este mai mare ca cea eliminata (azotul
eliminat), si echilibrul azotat negativ - când cantitatea de
proteine ingerate este mai mica ca cea de proteine eliminate. în
cazul balantei de azot echilibrate aportul proteinelor este egal cu
eliminarea lor. Balanta de azot este un criteriu de determinare a
metabolismului proteic în organism.
Grasimile, fiind descompuse în glicerina si acizi grasi, se
re-sintetizeaza în grasimile proprii ale organismului si se
transporta pe cale sanguina, limfatica în tesuturi. Acolo ele intra
în componenta celulelor sau se depun ca rezerve în tesutul adipos
subcutanat, în jurul unor organe. Grasimile din rezerva se
mobilizeaza atunci când organismul are nevoie de energie. în
organism, lipidele se pot sintetiza din glucide si proteine.
Lipidele ard în organism în prezenta glucidelor.
Glucidele se descompun pâna la glucoza si se absorb prin peretele
intestinului, ajungând în patul sanguin. Cantitatea de glucoza din
sânge este constanta (glicemie). Nivelul constant al glicemiei este
mentinut de unele mecanisme neuro-umorale. în cazul când nivelul
glucozei sanguine este marit, surplusul ei patrunde în ficat si este
transformat în glicogen sub actiunea procesului de gliconeogeneza.
Glicogenul din ficat este rezerva glucidelor în organism. Scaderea
glucozei în sânge micsoreaza rezervele de glicogen cu eliminarea
glucozei în circulatie. în celule, glucoza poate arde pâna la bioxid
de carbon si apa cu eliminarea energiei. Glucoza poate arde în
prezenta oxigenului (aerobioza) sau în absenta lui (anaerobioza). în
cazul aerobiozei glucoza, sub actiunea diverselor enzime, se consuma
cu eliberarea energiei si produselor finale (bioxidul de carbon si
apa). Aceste reactii au loc conform ciclului Krebs. Prin acest ciclu
se degradeaza proteinele si lipidele. La descompunerea glucidelor în
conditii de anaerobioza rezulta acidul lactic, care poate fi oxidat
cu eliminarea energiei, apei si a bioxidului de carbon.
Substantele rezultate din digestia, absorbtia si metabolismul
factorilor alimentari pot fi excretate din organism pe cale
intestinala, renala si chimica. Pe cale intestinala se elimina
lipidele sub forma de grasimi si acizi grasi. Partial lipidele se
elimina prin intermediul glandelor sebacee ale pielii. Produsii
proteinelor (ureea, amoniacul, acidul uric, creatinina) în cea mai
mare parte se elimina pe cale renala.
Unele vitamine hidrosolubile se elimina cu masele fecale, altele
prin urina, secretia glandelor sebacee si sudoripare; substantele
minerale - pe cale renala, intestinala si cutanata. Clorura de
sodiu, fosforul, calciul, magneziul, cuprul se elimina în cantitati
mari prin urina; fierul, calciul, fosforul, magneziul, cuprul - cu
fecalele, clorura de sodiu si fierul - cu sudoarea; apa - cu urina,
masele fecale, prin transpiratie si cu respiratia sub forma de
vapori si apa.
