Glucidele sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data
fiind componenta lor, ele mai poarta denumirea de hidrati de carbon
sau carbohidrati. Denumirea de glucide provine de la cuvântul
grecesc glykus, ceea ce înseamna dulce, întrucât majoritatea
elementelor din aceasta clasa au gust dulce. Glucidele intra în
componenta celulelor, tesuturilor, fermentilor, unor hormoni, a
factorilor de coagulare a sângelui. Cele mai importante glucide sunt
glucoza, fructoza, zaharoza (zaharul), galactoza (glucidul din
lapte), amidonul (glucidul din legume si cereale), celuloza si
hemiceluloza (existente în vegetale), pectina, glicogenul (din
muschi si ficat).
Glucidele constituie o sursa importanta de energie în organism.
La arderea 1g de glucide se degaja 4 kcalorii. Procesul de degajare
a energiei la arderea glucidelor se produce rapid, comparativ cu
alte surse energetice ale organismului. De aceea glucoza si zaharoza
se recomanda sportivilor la antrenamente si competitii. Glucidele
sunt indispensabile la metabolismul proteic si lipidic. La oxidarea
glucozei se formeaza o cantitate impunatoare de adenozin trifosfat
(ATF). Energia din ATF este unica forma de energie consumata de
organism pentru înfaptuirea diferitelor functii fiziologice.
Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru sistemul nervos
central. Glucoza este predecesorul principal al glicogenului
(rezerva principala de glucide în organism). Glicogenul se depune în
ficat si muschi. El joaca un rol important în reglarea nivelului de
zahar din sânge. Continutul total de glicogen în organism este de
500g (1/3 se localizeaza în ficat si 2/3 - în muschii scheletului).
Daca glucidele nu patrund în organism cu hrana, atunci aceste
rezerve se epuizeaza în timp de 12-18 ore. În asemenea cazuri se
mareste procesul de oxidare a lipidelor (rezervele lor sunt mult mai
mari ca ale glucidelor).
Amidonul este sursa principala de glucide în ratia alimentara. El
intra în componenta cerealelor, cartofilor s.a. Sub actiunea
amilazei, amidonul se descompune în dextroza, maltoza, glucoza.
Ultima se absoarbe lent asigurând continutul normal de glucoza din
sânge.
Celuloza si hemiceluloza, numite fibre alimentare, nu se
digera în organism, datorita consistentei fibroase pe care o au. Ele
stimuleaza peristaltismul intestinului gros, favorizeaza evacuarea
materiilor fecale, sporesc eliminarea prin intestin a
colesterolului, substantelor toxice si a altor produse ale
metabolismului, normalizeaza flora intestinala, contribuie la
prevenirea aterosclerozei, colelitiazei, diabetului zaharat,
obezitatii, cancerului, diverticulozei, proceselor inflamatorii la
nivelul rectului.
Ratia alimentara trebuie sa contina 30-40g de celuloza,
hemiceluloza si alte polizaharide ce intra în componenta produselor
vegetale. Ele au o importanta deosebita la vârstnici si cei ce
sufera de constipatii si se limiteaza în caz de procese inflamatorii
si peristaltism marit al intestinului. Fibrele alimentare au actiune
colagoga si se recomanda bolnavilor cu patologii hepatice si ale
cailor biliare. Drept sursa de fibre alimentare pot servi tarâtele
de grâu (15-30g zilnic), adaugate la bucate.
Pectina intra în componenta fructelor si legumelor. Ea are
însusiri cleioase, actiune curativa la tratarea unor boli ale
organelor digestive, contribuie la normalizarea metabolismului
colesterolului, microflorei intestinale, peristaltismului
intestinal, se foloseste la tratarea si pentru profilaxia unor
intoxicatii cu saruri minerale.
Glucidele nu fac parte din numarul substantelor esentiale, ele
putând fi sintetizate în organism din aminoacizi si glicerina,
totusi cantitatea minima de glucide în ratia alimentara trebuie sa
fie de 50-60g zilnic. Insuficienta glucidelor provoaca dereglari
metabolice care se caracterizeaza prin marirea procesului de oxidare
a lipidelor endogene cu formarea corpilor cetonici si intensificarea
proceselor de gliconeogeneza cu descompunerea proteinelor din
tesuturi, folosite ca sursa de energie si pentru sinteza
glucozei.
Este daunator si surplusul de glucide: provoaca obezitate,
infiltratia lipidica a ficatului. Consumul produselor alimentare
bogate în amidon, al fructelor si legumelor cu continut înalt de
glucide are unele prioritati fata de zahar, bomboane si alte
dulciuri. Zaharul este un produs cu energie calorica înalta, lipsit
de vitamine, saruri minerale, fibre vegetale, substante pe care le
contin produsele vegetale.
Norma zilnica de glucide în ratia alimentara trebuie sa
constituie 300-400g pentru maturi, inclusiv 50-100g de zaharuri usor
asimilabile. Glucidele vor forma 50-65% din valoarea energetica a
ratiei alimentare zilnice. Persoanele care îndeplinesc munci fizice
grele au nevoie de cantitati sporite de glucide. Astfel, ei pot
consuma pâna la 600-700g de glucide zilnic.
