Ienuparul

     Ienuparul creste in locurile stancoase, prin pasunile din regiunile muntoase si se mai numeste anaperi, archis, cetina, finior, ialovat, jireapan, jneapan, turtel.
     Fructele sale - Fructus juniperi - sunt folosite in medicina. Ele contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, acizi organici (fumaric, acetic, oxalic), saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina).
     Din fructele de ienupar se prepara un ceai care are actiune diuretica si antiseptica, dand bune rezultate in bolile de rinichi si basica udului.

     Gravidele si bolnavii care prezinta inflamatii manifestate prin urinare cu sange vor evita folosirea lui.
     Prin diureza si diaforeza pe care le produce, ceaiul din fructe de ienupar aduce ameliorare in reumatism, guta, hidropizie (apa in tasuturi).
Ceaiul din fructele acestei plante se mai recomanda in bronsitele acute si cronice, usureaza tusea, mareste pofta de mancare, restabileste activitatea digestiva, inlatura dispepsiile de fermentatie, micsoreaza balonarile stomacului, mareste puterea de transpiratie, eliminand astfel toxinele din corp si pe aceasta cale. Primavara se recomanda o cura de fructe de ienupar sub forma de decoct (10-20 boabe la 1 l de apa).
     Infuzia se prepara din 10 g (2 lingurite) fructe la 200 g apa, din care se iau 3-4 linguri pe zi.
     Asociate cu frunze de mesteacan, fructele de ienupar isi maresc actiunea diuretica.
     Frictiunile cu uleiul de ienupar in amestec cu spirt, in proportie de 1 g ulei volatil la 100 g spirt, calmeaza durerile provocate de reumatism, lumbago si diferite stari nevralgice. Frictiunea se mai poate prepara si astfel: o mana de fructe zdrobite se amesteca cu cca. 100 g alcool, iar dupa cateva zile se adauga 1 l otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza la nevoie in stari febrile.
     Fructele intra in compozitia ceaiului antireumatic.

Cistita, nefrita, pielonefrita, uretritele   Un leac extraordinar in aceste afectiuni este tinctura de ienupar. Se ia o lingurita de tinctura in jumatate de pahar de apa, pe stomacul gol, de trei ori pe zi (atunci cand afectiunea este acuta, se pot lua si sase lingurite pe zi). De-a lungul anilor, am avut ocazia sa vad la treaba acest remediu de zeci de ori, mai ales in cazurile de cistita recidivanta. Personal, nu cunosc nici o alta planta comparabila ca forta terapeutica cu ienuparul, in bolile reno-urinare. El face sa dea inapoi si cea mai rezistenta forma de cistita, care nu raspunde nici la cele mai puternice antibiotice. Rezultate exceptionale se obtin prin asocierea tincturii de ienupar cu cea de rasina de pin, in proportii egale. Cu aceasta combinatie, chiar asociata tratamentului alopat, pot fi invinse si infectiile genito-urinare, cum ar fi cele cu infrabacterii   chlamidya sau stafilococi. De asemenea, tinctura de ienupar este un remediu foarte puternic in tratarea orhitelor si epididimitelor.
         - Pietre la rinichi si la vezica (mai ales urati)   Se foloseste tinctura de ienupar in acelasi mod descris mai sus (la cistita). Interesant este ca aceste afectiuni raspund numai la tratamentul cu tinctura, ramanand aproape “indiferente” la administrarea de decoct, infuzie sau pulbere de ienupar, precum si la cura cu boabe de ienupar.
         - Infectii intestinale (enterite, colite, dizenterie   adjuvant)   Se face cura cu boabe de ienupar. Pentru o eficienta mai mare, se poate lua, alaturi de boabele de ienupar, care sunt un antiinfectios extrem de energic, o lingurita de pulbere de iarba de cretisoara sau coada-racului, care sunt absorbante si astringente puternice.
         - Supraponderabilitate, obezitate, retinere de apa in tesuturi (inclusiv cea generata de folosirea anticonceptionalelor)   Este indicata cura cu boabe de ienupar, repetata de trei-patru ori. Pentru a obtine o scadere rapida in greutate, se va lua, trei zile la rand, cate o lingura de tinctura de ienupar, intr-un pahar cu apa, de doua-trei ori pe zi. Apa va fi astfel eliminata prompt din tesuturi, care-si vor pierde rapid aspectul “pufos”. Cantitati ceva mai mari de boabe de ienupar taie pofta de mancare.
         - Boli de piele (alergie, acnee, psoriazis)   Se face un tratament de 21 de zile cu tinctura de ienupar: o lingurita de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, se ia de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru a amplifica efectul detoxifiant al ienuparului, este bine sa fie facuta si o cura cu ceai laxativ (se gaseste in magazinele Plafar).
         - Cancer, boli virale grave   Se face cura cu boabe de ienupar de doua-trei ori la rand, cu pauze de sapte zile intre ele. Pe termen lung, ienuparul activeaza sistemul imunitar, induce procese de purificare profunde, restabileste echilibrul nervos. Desi cura cu boabe de ienupar are in aceste afectiuni rol de adjuvant, este mentionata si folosirea ei cu succes in limfom malign Hodgkin, cancer de piele si al organelor genitale, precum si in afectiuni virale, cum ar fi meningo-encefalita sau infectia cu HIV.
         - Diabet, hepatita, ciroza   In toate aceste afectiuni, ienuparul se foloseste pentru rolul sau drenant si purificator, alaturi de remediile specifice acestor afectiuni. Se fac doua cure succesive cu boabe de ienupar, la distanta de trei-cinci zile una de cealalta. In hepatita si ciroza, efectele spectaculoase le au mladitele de ienupar, culese primavara si conservate cu miere.
         - Boli nervoase, nevroza, depresii, stari de angoasa, anxietate   Cura cu boabe de ienupar, asociata unei alimentatii naturale si unor schimbari de atitudine, catalizeaza procesul de vindecare al acestor afectiuni si tulburari. Pe termen lung, ienuparul se dovedeste a fi psiho-stabilizant si anxiolitic, asigurand un climat propice vindecarii, atat a bolilor fizice, cat si a celor psihice.