Leptospiroza

Leptospiroza este una din cele mai raspândite boli irifectioase zooantroponoze care se înregistreaza în Republica Moldova.

Printre particularitatile care determina actualitatea acestei infectii pentru republica pot fi mentionate manifestarile clinice severe si letalitatea înalta.

Schimbarile social-economice din ultimii 5 ani în dezvoltarea sectorului zootehnic - decentralizarea întretinerii animalelor domestice, sporirea numarului de animale in sectorul privat în conditiile reducerii unor masuri de combatere si profilaxie a zooantroponozelor (studiul activitatii - focarelor naturale si antropurgice, deratizarea etc.) - au favorizat manifestarea unei tendinte de agravare a situatiei epidemiologice la leptospiroza.

Etiologia. Epizootologia. Epidemiologia.

Leptospiroza este o boala infectioasa, zooantroponoza acuta, caracterizata prin febra, frisoane, mialgii, afectarea capilarelor, ficatului, rinichilor, sistemului nervos central. Boala este cauzata de un grup de microorganisme din genul Leptospirae, care include doua specii - parazitara (interrogans) si saprofita (Biflexa).

Specia-parazitara a leptospirelor în baza particularitatilor antigenice cuprinde mai mult de 200 serotipuri, care sînt unite în 23 serogrupe.

Rolul dominant în îmbolnavirea omului cu leplospiroza îl au 13 serogrupe, care necesita a fi determinate în diagnosticul de laborator. (L. icterohaemorrhagiae, hebdomadis, grippotyphosa, pomona, tarasovi, bataviae, javanica, canicola, ballum, pyrogenes, cynopteri. automnalis, australis).

Aceste serogrupe de leptospire se depisteaza si la efectuarea investigatiilor de laborator de catre serviciul veterinar.

Leptospirele sînt microorganisme hidrofile si în mediul ambiant supravietuiesc mai bine în solul umed si apa calda (25-30°C).

Perioada de supravietuire a leptospirelor, în mare masura, depinde de Ph, continutul sarurilor minerale si de caracterul si gradul de împurificare bacteriana a diferitor substraturi (apa, sol, urina). Leptospirele se pastreaza bine în mediile slab alcaline sau neutrale (Ph 7,0 - 7,4), cu continut mic de saruri si bogate în substante organice. Manifesta o rezistenta pronuntata la temperaturi joase, pastrîndu-se timp îndelungat (pâna la un an) în gheata; în apa bazinelor deschise pot rezista 10-20 zile, în urina se pastreaza cîteva saptâmâni; în produse alimentare - câteva zile.

Leptospirele nu rezista la uscaciune si actiunea temperaturilor înalte - la temperatura 56-58° se distrug în timp de 25-30 min, iar la fierbere - imediat. Sunt sensibile la actiunea razelor solare si ultraviolete, la actiunea acizilor si bazelor în concentratii de 0, 1-1%. Substantele dezinfectante (cloramina, clorura de var, fenolul si a.) în concentratii uzuale distrug usor leptospirele.

Cu exceptia unor tulpini care sînt rezistente la penicilina, leptospirele sunt sensibile la antibiotice: penicilina, streptomicina, tetraciclina, eritromicina etc.

Procesul epizootic la zooantroponoze, inclusiv si la leptospiroze, joaca un rol important în mentinerea agentului cauzal ca specie în natura. Teritoriile, unde a fost depistata leptospiroza sau portajul de leptospire la animale, sunt considerate focare de leptospiroza. Pericolul epidemiologic al acestor teritorii pentru om depinde de activitatea focarelor.

În dependenta de conditii si de speciile de animale, care sunt rezervorul infectiei, focarele de leptospiroza pot fi naturale, antropurgice si mixte. Focarele naturale sînt determinate de prezenta infectiei la mamiferele salbatice (rozatoare, rumegatoare, carnivore, insectivore) si mai ales se întâlnesc pe teritoriile cu relief jos si coincid cu biotipurile mlastinoase în lunca râurilor, lacurilor. Rezervuarul de baza al leptospirelor în focarele naturale îl constituie diferite rozatoare - soarecii de cîmp, sobolanii etc.

În rezultatul studiului epizootologic si investigatiilor de laborator, efectuate de CNSPIE în aa. 1981-1989, a fost determinata existenta focarelor naturale de leptospiroza în Republica Moldova. Ca purtator principal de leptospire s-a evidentiat soarecele de cîmp (cenusiu), de la care au fost izolate tulpini de leptospire grippotyphosa si hebdomadis.

Cota rozatoarelor infectate cu leptospire este relativ înalta, constituind 3,9 - 4,4%. În populatia leptospirelor izolate de la aceste animale prevaleaza L. grippotyphosa (34,2%), L. australis (22,8%) si L. icterohemorrhagiae (18,6%).

Focarele antropurgice, spre deosebire de cele naturale nu se înregistreaza pe teritorii cu o anumita configurare geografica, Ele pot aparea pretutindeni - in localitatile rurale si urbane. Fiind teritorial foarte aproape de populatia umana, focarele antropurgice au o însemnatate epidemiologica mare. Aceasta categorie de focare se formeaza, ca regula, în rezultatul importului animalelor purtatoare de leptospire. În populatia animalelor domestice - bovinelor, ovinelor, cabalinilor si mai ales porcinelor, leptospiroza se manifesta mai frecvent prin forme usoare, fara manifestari tipice, care pot evolua în stare de portaj cu durata de la cîteva luni pîna la 1-2 ani.

În Republica Moldova rezervuarul principal de leplospire în focarele antropurgice sînt bovinele si porcinele, carora le revin 85-95% din rezultatele seropozitive. În ultimii ani însa, conform datelor serviciului veterinar, în republica nu se înregistreaza obiective animaliere nefavorabile la leptospiroza. La rândul sau, sistemele imperfecte de înlaturare a baligarului, întretinere a încaperilor animaliere, de asigurare sanitaro - igienica a lucratorilor acestor obiective, pot favoriza atît impurificarea mediului ambiant, cît si crearea premizelor de îmbolnavire profesionala în cazul importului leptospirozei. Circulatia leptospirelor în focarele autropurgice este mentinuta si de sobolani.

Omul bolnav de leptospiroza nu-i molipsitor. El este numai un recipient si serveste ca un marcher a situatiei epizootice a teritoriului sau obiectivului dat.

Transmiterea leptospirelor de la animale la om se poate realiza prin diferite cai: contact cu animalele bolnave sau purtatoare de leptospire (la îngrijirea, sacrificarea animalelor), pe cale hidrica cu apa contaminata cu eliminarile animalelor bolnave (urina), în timpul scaldatului, pescuitului, folosirii apei din bazinele de suprafata; pe cale alimentara - cu produsele contaminate de rozatoarele bolnave sau produsele animaliere contaminate.

Receptivitatea este generala pentru populatie în toate grupele de vîrsta. Dupa boala se formeaza o imunitate specifica de serotip, care nu protejeaza de îmbolnavire cu alte serotipuri de leptospire. Se îmbolnavesc preponderent locuitorii localitatilor rurale. Dintre contingentele cu risc profesional sporit de infectare fac parte crescatorii de animale, lucratorii abatoarelor si sectiilor de abataj a Combinatelor de carne, lucratorii din sectorul agrar. Cota cazurilor de îmbolnavire a acestor contingente din incidenta prin leptospiroza alcatuieste 60-70%, iar în unii ani si mai mult.

Morbiditatea populatiei prin leptospiroza legata de molipsirea în focarele naturale are nu caracter sezonier manifest de vara - toamna (iulie-septembrie), pe cînd în focarele antropurgice, sezonalitatea nu se manifesta. Procesul epidemic se manifesta în temei prin cazuri sporadice de boala. Exceptie fac eruptiile epidemice hidrice, care se înregistreaza în timpul verii - se îmbolnavesc ca regula copiii si adolescentii, care s-au scaldat în apele de suprafata contaminate cu eliminarile animalelor bolnave sau purtatoare de leptospire. Desi mai rar, însa se mai pot înregistra 2 tipuri de eruptii epidemice: -agricol (se îmbolnavesc lucratorii, care sînt antrenati la cositul fânulni, lucrari de ameliorare si irigatie) si a crescatorilor de animale (se înregistreaza" în mediul lucratorilor antrenati la îngrijirea animalelor bolnave, sacrificarea si prelucrarea materiei prime a acestor animale).

A fost stabilit, ca anumite serogrupuri de leptospire îsi mentin existenta parazitînd în organismele anumitor specii de animale. De aceasta particularitate biologica a populatiei leptospirelor trebuie de tinut cont la efectuarea anchetei epidemiologice în focare si a masurilor antiepidemice. Astfel, pentru serogrupa grippotyphosa mai frecvent rezervuarul în natura este soarecele cenusiu de cîmp; icterohaemorrhagiae - sobolanul cenusiu, cîinele; pomona - porcul, bovinele, cîinele; canicula - cîinele, bovinele, porcinele; hebdomadis - bovinele; soarecii; tarassovi - porcinele, sobolanii.

Leptospiroza la oameni este cauzata mai frecvent de urmatoarele serogrupuri de leptospire: pomona, icterohaemorrhagiae, grippotyphosa (pîna la 80%), mai rar tarassovi, hebdomadis (pîna la 10%). Celelalte serogrupuri se înregistreaza in cazuri unice.

Tabloul clinic

Leptospiroza se caracterizeaza printr-un polimorfism clinic pronuntat, atît cu varietate de simptome, cît si prin atipii clinice.

Se disting urmatoarele forme clinice: tipice si atipice, anicterice; si icterice; dupa gravitate: usoare, moderate si severe; dupa evolutie: acuta fara recidiva, acuta cu recidiva, acuta si trenanta cu complicatii; sindroame clinice: febril, hepatic, renal, meningian si hemoragic. Ultimele sînt prezente în mod permanent în formele severe, iar in alte forme - persista izolat (monosindromic), creând dificultati de diagnostic.

Perioada de incubatie este de 2-20 zile (in medie 7-10).

Debutul bolii este acut, uneori chiar violent, bolnavii indicînd nu numai ziua îmbolnavirii, dar si ora, cu frisoane, febra pâna la 39-40°, cefalee, oboseala, slabiciune generala, insomnie, greata, voma, dureri în regiunea lombara, mialgii gastrocnemice, occipitale, cervicale, spinale si abdominale. Mialgiile ating o intensitate care nu se constata nici într-o alta afectiune si sînt considerate drept cel mai caracteristic semn precoce al leptospirozei. Ele apar în stare de repaus, însa se intensifica considerabil în timpul miscarilor. Unii bolnavi nu acuza mialgii, însa palparea muschilor gastrocnemieni ca regula, este dureroasa, fapt care poate servi unul din semnele diagnostice.

Febra este de obicei remitenta sau continua, se mentine mai frecvent 5-9 zile (cu eventuale oscilatii de la 2 la 12 zile) apoi scade în mod critic. Ulterior e posibila a doua unda febrila, care indica recidiva.

Din primele zile de boala este caracteristic aspectul bolnavilor de leptospiroza - fata este tumefiata, congestionata, sclerele injectate, conjuctivele hiperemiate. Sînt frecvente eruptiile herpetice pe buze si aripile nasului, uneori cu continut hemoragic. La a 3-6 zi de boala, pe tegumentele membrelor superioare si inferioare, piept, spate, suprafetele laterale ale abdomenului apar eruptii polimorfe (rozeolo - papuloasa. maculopapuloasa, mai rar - petesiala), dispuse simetric, de obicei, efemere. Exantemul se mentine cîteva zile, uneori 7-10 zile; dupa disparitie este posibila descuamatia furfuracee a pielii, În formele icterice, eruptiile au un caracter hemoragic.

Leptospirele au o afinitate deosebita pentru tesutul hepatic si renal, unde se multiplica intens, precum si pentru sistemul nervos central, plamâni, suprarenale, splina. Este caracteristica afectarea endoteliului capilar în diferite organe si tesuturi, ce conditioneaza hemoragii multiple din rinichi, ficat, plamîni, endocard si pericard, mucoasa tubului digestiv etc.

Afectarea sistemului nervos central - se manifesta chiar în primele ore de boala prin cefalee puternica si persistenta, insomnie, vertijuri, adinamie, stare confuzionala, delir, obnubilare si chiar pierderea cunostintei. La a 2-3 zi de boala apar semne de meningism, iar spre sfîrsitul primei saptamîni de boala - simptome meningiale: rigiditatea muschilor occipitali, semnele Kerning, Brudzinski în 10-40% din cazuri. Punctia rahidiana confirma diagnosticul de meningita leptospirotica seroasa, evolutia careea de obicei este benigna.

Afectarea aparatului respirator are loc frecvent, fiind exprimata prin tuse, expectoratie, raluri bronsice si uneori, microhemoptizii, iar radiologic prin infiltratii interstitiale, tramita generalizata sau focare diseminate alveolo - interstitiale, cu caracter edematos. Uneori se realizeaza un tablou pseudogranulic, care fiind însotit de microhemoptizii, poate pune probleme dificile de diagnostic.

Afectarea sistemului cardiovascular - în debutul bolii e caracteristica bradicardie relativa, apoi apare tahicardie, zgomotele cardiace sînt asurzite, presiunea arteriala scazuta.În perioada de stare a bolii aceste modificari sînt mai vadite. ECG denota modificari difuze în miocard, dereglarea procesului de repolarizare. În formele severe se dezvolta tabloul clinic al unei miocardite acute si uneori insuficienta cardiaca acuta.

Afectarea ficatului - la sfîrsitul primei saptamâni, iar uneori si mai devreme, în a 2-4 zi de boala, la o serie de bolnavi (12-20%) apare icter, intensitatea si durata caruia poate varia - de la coloratia subicterica a sclerelor pîna la un icter, franc, intens rubiniu sau portocaliu, care persista cîteva saptamîni. Urina are o culoare întunecata, scaunul e de culoare obisnuita, rareori e decolorat. Hepatomegalia se observa din primele zile de boala si este moderata. Splenomegalia este inconstanta. E posibil pruritul cutanat moderat. Testele biochimice ale ficatului ne indica: bilirubinemie, valorile ALAT si ASAT normale sau moderat crescute. Protrombinemia si colesterolemia sînt moderat scazute, fosfataza alcalina marita. Se constata o hipoalbuminemie si o crestere a gammaglobulinelor.

Afectarea renala - este caracteristica, manifestându-se din primele zile de boala prin nefropatie cu proteinurie moderata, în urina apar hematii proaspete si umbre eritrocitare, leucocite, precum si cilindri hialinici si celule de epiteliu renal. Semnele de afectare renala sînt mai manifeste începînd cu ziua 7-10 de boala prin oligurie care poate alterna cu anuria; este posibila dezvoltarea insuficientei renale acute (IRA). Stabilirea IRA duce la uremie, care este cauza cea mai frecventa a deceselor bolnavilor. Lezarea rinichilor în leplospiroza este reversibila si in conditiile unei terapii oportune si adecvate, functiile se restabilesc treptat.

Sindromul hemoragic - începînd cu ziua a 7-10-a, iar în unele cazuri si mai devreme apar eruptii cutanate petesiale, hemoragii subconjuctivale, echimoze extinse la nivelul injectarii, epistaxis, hemoragii gingivale; sînt posibile hemoragii gastrice, intestinale, metroragii, hemoptizii, hemoragii cerebrale, miocardice si în alte organe. Sindromul hemoragic apare mai frecvent în formele icterice si de regula în cele severe.

Modificarile hematologice - hemograma se caracterizeaza prin anemie progresiva, leucocitozâ (12*10³- 25*10³în 1 ml), neutropenie cu deviere moderata spre stînga a formulei leucocitare, limfopenie pronuntata, eozinopenie, trombocitopenie (în sindromul hemoragic), VSH este accelerata- 40-60 -mm/h.

Evolutia maladiei în majoritatea cazurilor este favorabila. Catre sfârsitul celei de a 2-a saptamîni, starea bolnavilor se amelioreaza esential, se atenueaza cefaleea si mialgiile, treptat scade intensitatea icterului (în formele icterice), urina se elimina în cantitati mari. Durata totala a maladiei este de 3-4 saptamîni. La unii bolnavi (20-60%) sînt posibile recidive. Dupa 5-7 zile de la normalizarea temperaturii, ea creste din nou, apar cefalee si mialgii. Recidivele evolueaza de regula mai usor decît prima unda - temperatura de obicei nu atinge valori înalte, durata febrei e de cel mult 2-3 zile. Unii bolnavi suporta cîte 3-4 recidive si atunci boala poate dura pîna la 2-3 luni.

Complicatiile în leptospiroza pot fi specifice: insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica si renala, hemoragii, miocardita, insuficienta cardiovasculara acuta, soc toxiinfectios, edem al creierului, irita, iridociclita si nespecifice: parotidita purulenta, otita, pneumonie hipostatica.

Diagnosticul diferential se va face cu:

- gripa, la care cefalea are o localizare determinata (în regiunea frontala), mialgia este difuza, lipsesc hepato - si splenomegalia, icterul si semnele afectarii rinichilor, sînt prezente simptomele catarale, sindromul hemoragic este moderat si se manifesta în forme severe; durata febrei este de 2-3 pîna la 5 zile. VSH de obicei este normala;

- tifosul exantematic- mialgiile sînt mai slab pronuntate, din ziua a 5-a apar eruptii rozeolo - petesiale pe piele cu localizare predilecta pe suprafetele de flexie a bratelor, piept, spate. Bolnavii de obicei se afla în stare de agitatie, euforie, se constata prevalarea simptomelor encefalice fata de cele meningiale. Curba termica este de tip platou.

- febra hemoragica cu sindromul renal - sînt caracteristice lombalgii si dureri abdominale, uneori extrem de acute, semnul Pasternatki este de regula pozitiv, eruptiile petesiale se localizeza mai frecvent în regiunile humerala si axilara; în sedimentul urinei, pe lînga albumina, hematii proaspete si cilindri hialinici, se identifica cilindrii cerosi, celule degenerative ale epiteliului renal; lipsesc icterul si semnul meningial, în hemograma la debutul maladiei - leucopenie cu VSH sporita.

- febra tifoida si paralifoidele A si B - debutul de regula este lent, curba termica atinge cifre înalte 39-40° la a 4-5 zi de boala. Tegumentele sînt palide, bolnavii sînt apatici, eruptiile apar la a 8-10 zi de boala, caracter rozeolic, usor reliefate, distribuite pe abdomen, flancuri si baza toracelui, sînt congestive; afectarea rinichilor este moderata, modificarile hematologice se manifesta prin leucopenie, euzinopenie, limfocitoza, VSH este normala;

- febra Q - organele cailor respiratorii sînt antrenate mai frecvent în procesul patologic; meningita se intâlneste foarte rar, lezarea ficatului si rinichilor este moderata. VSH este normala;

- hepatitele virale acute - pentru hepatita virala A si D este caracteristic debut acut cu frisoane, febra, în hepatitele virale B, C, E debutul este treptat fara frisoane, temperatura este subfebrila ori normala. Este caracteristica perioada preicterica cu o durata de pîna la o saptamîna în hepatita virala A si pâna la o luna în hepatita virala B cn sindromul gripal, dispepsic si astenic în hepatita virala A si E si cu sindromul dispepsic, astenic si artralgic în hepatita virala B, C si D. În perioada icterica febra se mentine numai în hepatita virala D. Simptome de afectare a rinichilor si a meningelor nu se înlîlnesc. Activitatea ALAT si ASAT creste considerabil, se modifica reactiile de precipitare, scade indicele protrombinei, în sînge - leucopenie, VSH este redusa;

- meningitele seroase de alta etiologie - se va lua în consideratie anamneza epidemiologica, mialgiile proprii leptospirozei, aparitia sindromului meningian nu din prima zi a bolii, ci dupa 4-6 zile, semnele de lezare hepatica si renala, precum si ale sindromului hemoragie.

Tratament

Toti bolnavii de leptospiroza urmeaza sa fie spitalizati. Cazurile severe, cu icter si anurie necesita spitalizare de la inceput în sectia de terapie intensiva, care dispune de hemodializa si posibilitati de desocare.

Terapia specifica include antibiotice si gammaglobulina antileptospirozica, se va prescrie cît mai precoce. Antibioticul de electie este penicilina, care se indica in formele usoare si moderate cîte 500000 - l000000 U de 6 ori nictemiral, în formele severe si în meningita leptospirozica pîna la 12000000 U nictemiral. Alte antibiotice eficace sînt: ampicilina, tetraciclina, cefalosporina.

Gammaglobulina antilepiospirozica va fi indicata în formele moderate si severe cîte 10 ml inlramuscular în decurs de 3 zile. Aplicarea combinata a antibioticelor si a gammaglobulinei se recomanda doar în cazurile severe.

Terapia patogenetica este orientata la combaterea intoxicatiei si manifestarilor hemoragice, la sustinerea activitatii rinichilor, ficatului, sistemului cardiovascular. În insulicienta renala acuta - epurari extrarenale prin hemodializa sau dializa peritoniala.

Externarea convalescentilor va avea loc peste 3-4 saptamîni în dependenta de forma clinica si modificarile organice. Convalescentii se vor afla la evidenta în cabinetul de boli infectioase timp de 6 luni cn consultatia medicului oculist, neurolog si urolog. Supravegherea va avea loc o data în doua luni cu examenul clinic si de laborator (examenul sîngelui, urinei, testelor biochimice a ficatului - bilirubina, ALAT). Scoaterea de la evidenta se efectueaza dupa însanatosirea clinica si normalizarea rezultatelor investigatiilor de laborator. Daca mai persista modificari ale unor organe sau sisteme, convalescentii vor fi supravegheati de medicii specialisti de profil.

Masuri de profilaxie

Masuri profilactice de baza a leptospirozei în focarele antropurgice revin respectarii regimului sanitaro igienic si antiepidemic la obiectivele animaliere din sectoarele obstesc si privat, de prelucrare a materiei prime, mai ales a carnii; mecanizarii si automatizarii proceselor de productie, respectarii igienei personale.

Una clin masurile importante de profilaxie a îmbolnavirii oamenilor, în primul rând a contingentelor de risc epidemiologic sporit, reprezinta prevenirea îmbolnavirii si tratamentul animalelor bolnave. Aceste masuri prevad imunizarea profilactica, depistarea precoce si completa a animalelor bolnave, izolarea si tratamentul lor, efectuarea complexului de masuri de restrictie, carantina si antiepizootice în gospodariile nefavorabile si alte masuri efectuate de specialistii veterinari conform documentelor în vigoare

Profilaxia leptospirozei prevede de asemenea si efectuarea calitativa a masurilor de combatere a rozatoarelor si protectie a obiectivelor cu însemnatate epidemiologica de accesul lor.

In scopul micsorarii activitatii si lichidarii focarelor naturale este necesar de a efectua masuri hidromeliorative, agrotehnice precum si deratizarea în conditii de câmp în cazul agravarii situatiei epizootice.

Este necesar de asigurat protectia surselor si bazinelor de apa de suprafata de contaminarea cu eliminarile animalelor bolnave si cu apele reziduale. Cu acest scop nu se admit amplasarea complexelor si fermelor de animale pe malurile bazinelor de apa, devarsarile de ape reziduale neprelucrate, se asigura supravegherea surselor de apa potabila, locurilor de agrement a populatiei, pasunelor si locurilor de adapare a animalelor.

Pentru preîntâmpinarea îmbolnavirii persoanelor cu risc sporit de molipsire (personalul fermelor, complexelor animaliere, combinatelor de carne, laboratoarelor bacteriologice de diagnostic a leptospirozei) poate fi folosita imunizarea specifica.

Un rol mare în profilaxia îmbolnavirii cu leptospiroza apartine educatiei sanitare a populatiei si familiarizarea ei cu pericolul îmbolnavirii la folosirea apei bazinelor pentru baut, scaldat, pescuit, cositul fînului, nerespectarea masurilor sanitaro igienice si de protectie individuala, de asemenea necesitatea respectarii igienei personale de catre lucratorii obiectelor vitaritului în sectorul de stat si posesorii de animale.

Materialul despre profilaxia leptospirozei trebuie prevazut în programele de instruire a personalului obiectivelor cu semnificatie epidemiologica.

Masuri antiepidemice

Bolnavii si persoanele cu suspectie la leptospiroza se spitalizeaza în stationarele de boli infectioase. În focare se efectueaza dezinfectia finala ca la BDA. Retrospectiv se vor determina persoanele care în ultima luna, pîna la înregistrarea cazurilor de leptospiroza au suportat boala cu manifestari clinice ce nu exclud leptospiroza si vor fi investigate prin metode de laborator.

În cazul înregistrarii leptospirozei la persoane adulte în cadrul efectuarii anchetei epidemiologice se va preciza profesia celor îmbolnaviti (agricultori, lucratori în abatoare, îngrijitori de animale, macelari, personal din sectorul zootehnic etc.). se vor stabili împrejurarile în care a fost posibila molipsirea de la animalele domestice bolnave (porcine, bovine, câini etc.) si contactul cu rozatoarele.

În cazul suspectarii ca sursa de infectie, animalele agricole sau de casa, se va informa serviciul veterinar în scopul investigarii lor de laborator, iar la necesitate - si efectuarii în comun a masurilor antiepidemice, antiepizootice.

La aparitia îmbolnavirilor printre copiii de vîrsta scolara si prescolara precum si maturi în anotimpul cald se va suspecta în primul rînd factorul hidric de transmitere - scaldatul în apele contaminate, pescuitul, consumul de apa de suprafata pentru baut etc.

La aparitia cazurilor repetate de leptospiroza legate de molipsirea pe cale hidrica, se interzice scaldatul, pescuitul, folosirea apei din bazinele contaminate. Folosirea ulterioara a apei se admite dupa un termen de 3 saptamîni din momentul stabilirii si înlaturarii surselor de contaminare a apei.

Ancheta epidemiologica în focarul de leptospiroza va fi efectuata de catre medicul epidemiolog al CIE teritorial, care în dependenta de particularitatile focarului va organiza colectarea probelor de apa, a rozatoarelor pentru investigatiile de laborator; depistarea leptospirozei în populatia animalelor domestice si examinarile serologice a îngrijitorilor de animale.

La efectuarea anchetei epidemiologice, organizarea si realizarea masurilor de lichidare a focarelor, o însemnatate deosebita o are conlucrarea medicilor epidemiologi cu specialistii serviciului veterinar. În teritoriul unde se înregistreaza leptospiroza se va efectua schimbul sistematic de iniormatii reciproce despre situatia epidemiologica si epizootologica.

În conditiile infectarilor accidentale (la efectuarea investigatiei de laborator a materialului contaminat etc.) pentru prevenirea îmbolnavirii se recomanda folosirea cît mai precoce a antibioticelor (penicilina, streptomicina sau tetraciclina). La anchetarea epidemiologica a focarelor se vor lua masuri spre folosirea pe larg a metodei bacteriologice si serologice de diagnosticare si confirmare a leptospirozei.

Supravegherea epidemiologica

Supravegherea epidemiologica a leptospirozei include culegerea, sistematizarea si analiza permanenta a informatiei despre situatia epidemiologica si epizootologica în scopul optimizarii masurilor de combatere si profilaxie a acestei infectii.

Sistemul de supraveghere epidemiologica este realizat de CNSPIE cu participarea activa a CIE teritoriale.

In baza rezultatelor supravegherii epidemiologice specialistii CIE rurale si urbane elaboreaza planuri de masuri de combatere si profilaxie a leptospirozei la nivel teritorial, iar specialistii CNSPIE - elaboreaza planuri de perspectiva, materiale inclusiv metodice, efectueaza lucru stiintifico-practic.

Supravegherea epidemiologica a leptospirozei se efectueaza în conformitate cu Recomandarile metodice "Supravegherea epidemiologica la leptospiroza în Republica Moldova"(E.N.Sleahov, V.l.Prisacari, 1989) si include urmatoarele elemente principale:

- analiza epidemiologica retpospectiva (anuala si multianuala) a morbiditatii prin leptospiroza în baza careea se stabilesc: locul leptospirozei în structura morbiditatii infectioase a populatiei si pierderile social - economice cauzate de aceasta maladie; particularitatile epidemice (repartizarea teritoriala a morbiditatii în timp si în mediul diferitor grupe de populatie); conditiile sociale si naturale, care au determinat morbiditatea; eficacitatea masurilor antiepidemice si profilactice efectuate pe parcursul timpului analizat:

- determinarea pentru fiecare teritoriu administrativ a grupelor de populatie cu risc epidemiologic sporit de molipsire prin leptospiroze;

- aprecierea starii de alerta a personalului medical în diagnosticul precoce a leptospirozei, folosirea investigatiilor de laborator argumentate la diagnosticul bolii, respectarea regulilor si termenilor de colectare a substratelor biologice;

- determinarea peisajului leptospirelor care circula în anumite focare si în dependenta de aceasta - a surselor principale de infectie;

- studiul activitatii focarelor antropurgice, ce se efectueaza pe baza datelor serviciului veterinar despre circulatia leptospirelor în populatia animalelor domestice, numarului de rozatoare în localitati (determinat de sectiile dezinfectie profilactica a CIE); si starea contaminarii lor cu leptospire;

- studiul situatiei epizootologice în focarele naturale (aprecierea speciilor biologice de rozatoare si numarului lor, efectuarea investigatiilor serologice si bacteriologice (selectiv) a rozatoarelor etc.

Efectuarea sistemului de supraveghere epidemiologica depinde în mare masura de folosirea cît mai operativa si rationala a rezultatelor obtinute pentru planificarea si realizarea masurilor adecvate de combatere si profilaxie a leptospirozei.

În baza efectuarii supravegherii epidemiologice pot fi stabiliti unii indici, care denota agravarea situatiei epidemiologice la leptospiroza si necesitatea intensificarii lucrului de combatere si profilaxie:

- înregistrarea cazurilor de îmbolnavire de leptospiroza la oameni în teritoriile unde aceasta boala nu se înregistra;

- majorarea nivelului morbiditatii de 2-3 ori si mai mult în comparatie cu indicele mediu multianual în teritoriile unde se înregistreaza leptospiroza, aparitia eruptiilor epidemice;

- izolarea tulpinelor de leptospire de la animale si rozatoare în focarele naturale si antropurgice;

- determinarea epizootiilor de leptospiroza în populatia rozatoarelor si animalelor domestice;

- depasirea (mai mult de 3 ori) a mediei multianuale a numarului sobolanilor cenusii în localitati si biotopuri naturale, de asemenea a soarecilor de cîmp (cenusii) în biotopuri de lunca si cîmp.

Rezolvarea problemelor ce tin de epidemiologia si epizootologia leptospirozeior, în specia! combaterea lor cere competenta si participarea activa a unui sir de specialisti (microbiologi, epidemiologi, zoologi, lucratori veterinari ,si a.) si deci poate fi cu succes numai în rezultatul activitatii în complex a acestor specialisti.

[Home] [Produse Calivita] [Plante Medicinale] [Afectiuni-Boli] [Semne Simptome] [Tratamente naturiste] [Regimuri Slabire] [Terapii naturiste] [Calculatoare sanatate]
[Cure Diete Regimurii] [Dictionare] [Frumusete] [Anticonceptionale] [Boli Infectioase] [Sarcina Nasterea] [Analize medicale] [Alimentatia] [Remedii] [Idei Afaceri] [Harta site]