MARUL

Marul are actiune tonica, diuretica, uricolitica, depurativa, antiseptica, intestinala, hipocolesterolemianta si laxativa.
Este indicat in astenie, surmenaj, convalescenta, graviditate, anemie, reumatism, guta, litiaza urica, hepatita, colibaciloza, stari febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet.
Merele rase se recomanda in enterocolite, rectocolite si ulcer gastric.

Marul, remediu al durerilor de stomac

Mărul a fost cunoscut ca pom fructifer īncă din epoca de piatră. Pentru oamenii de atunci, el constituia o importantă componentă a hranei zilnice. Romanii au fost cei care l-au răspīndit īn Europa.

Cu numai 22 de varietăţi cunoscute, oferta era extrem de redusă īn Antichitate, īn comparaţie cu zilele noastre, cīnd există peste 1100 de soiuri. Trebuie adăugat, totuşi, că, din păcate, multe soiuri vechi, de calitate foarte bună, au dispărut, īnlăturate de concurenţa unor varietăţi mai productive, plantate masiv īn monoculturi, pentru profit comercial.

Īn medicina naturală, mărul a ocupat dintotdeauna un loc aparte. Chiar dacă este considerat doar un simplu aliment, mărul are proprietăţi vindecătoare de excepţie, remarcate īncă din timpuri străvechi. Plinius cel Bătrīn īl recomanda īn bolile de stomac, iar ceva mai tīrziu, calugăriţa Hildegard von Bingen recomandă mărul contra migrenelor, a durerilor de ficat şi de splină.

Cea mai importantă substanţă activă conţinută īn măr este pectina – un tip de zahăr cu structură micromoleculară, care īn stare pură are o multitudine de īntrebuinţări, de la gelatina alimentară pīnă la medicamente. Ca gelatină, pectina serveşte la prepararea de marmelade, dulceţuri şi jeleuri, iar īn producţia de medicamente este prelucrată şi oferită īn farmacii sub formă de tablete. Mulţi părinţi folosesc indirect pectina ca remediu, atunci cīnd dau mere rase copiilor suferinzi de stomac sau intestine. După ce au fost rase, merele trebuie lăsate să stea un timp la aer, pīnă se colorează īn maroniu. Culoarea brună apare sub acţiunea oxigenului din aer şi indică formarea pectinei. Merele astfel preparate pot combate efectele diareei, gastritei sau colitei, iar extern īmpotriva erupţiilor apărute pe piele, acneei şi pentru cicatrizarea rănilor.

Īn trecut, pectina se īntrebuinţa şi la transfuzii. Administrată intern şi extern, pectina mai are şi proprietatea de a reda elasticitatea ţesuturilor, de exemplu la cicatricele dure, inestetice. Chiar şi īn cazurile de circulaţie deficitară, pereţii rigizi ai vaselor de sīnge īşi pot recăpăta supleţea. Posibilităţile oferite de pectină īncă nu se cunosc pe deplin. Farmacologii īi descoperă mereu noi calităţi, care o fac utilă īn diverse tratamente. De aceea, se cuvine să acordăm mai multă atenţie merelor, chiar dacă, pe piaţa romānească, acestea au ajuns să fie mai scumpe decīt bananele şi portocalele.