|
Meningita se caracterizeaza prin dureri de cap in special de
la raceala sau transmisa de tintari.
Meningita
este o infectie a tesuturilor creierului (meningele) si
uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara
creierul si maduva spinarii.
Meningita consta in tumefierea (umflarea) tesuturilor
creierului si in unele cazuri si a tesuturilor maduvei
spinarii numita meningita spinala. Atunci cand tesuturile
creierului sunt tumefiate la celulele creierului ajunge mai
putin sange si prin urmare mai putin oxigen.
Daca nu se trateaza, in unele cazuri pot aparea sechele ale
creierului. Infectia apare mai frecvent la copii, la adulti
tineri cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani, la adultii
in varsta si la persoane care au o afectiune cronica, precum
o scadere a sistemului imun (sistemul de aparare al
organismului).
Meningita poate imbraca forme usoare sau severe, ce pot
ameninta viata. De regula, severitatea depinde de
microorganismul care a cauzat infectia si de varsta
persoanei, precum si de starea generala de sanatate a
organismului in momentul infectarii.
Cauze
De obicei,
meningita este cauzata de virusuri sau bacterii precum
Neisseria meningitidis (cunoscuta si meningococ) si
Streptococcus pneumoniae (pneumococul). Meningita mai poate
fi cauzata si de alte microorganisme sau de alte conditii.
In cazuri rare, fungii, parazitii, tuberculoza si
organismele ce provoaca sifilis si boala Lyme pot provoca
meningita.
Infectia se poate dezvolta de asemenea si ca o complicatie a
altor afectiuni, a unei rani (in particular a cutiei
craniene sau a fetei) sau a unei interventii chirurgicale pe
creier. In cazuri foarte rare, unele medicamente pot cauza
meningita, cum ar fi carbamazepina (Tegretol), clotrimoxazol
(Bactrim, Septra, trimetoprim-sulfametoxazol), medicamente
antiinflamatorii nonsteroidiene (precum ibuprofen si
naproxen), levamisol (Ergamisol), metronidazol (Flagyl),
globuline imune si vaccinurile impotriva rubeolei si
impotriva oreionului. Uneori cauza nu se poate identifica.
Meningita virala
Intre 80%
si 92% din persoanele care fac meningita virala in fiecare
an sunt infectate cu virusuri care traiesc in mod normal in
intestin. Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie
si echovirusul) fac parte din flora intestinala fara sa
produca vreo boala.
Totusi, ele pot provoca meningita atunci cand sunt transmise
de la o persoana la alta prin intermediul alimentelor, apei
sau obiectelor contaminate. Meningita provocata de
enterovirusuri apar cel mai frecvent la copii mici si la
sugari. Virusurile herpetice pot fi de asemenea o cauza de
meningita cu encefalita. Ele sunt adesea prezente in
organismul uman fara sa determine nici o boala, totusi
ocazional ele devin active si provoaca afectiuni. Virusurile
herpetice pot fi transmise de la o persoana la alta prin
intermediul contactelor apropiate, precum sarutul, tusea,
stranutul sau contactul sexual. Uneori, virusurile herpetice
pot trece de la o mama la copilul ei, in timpul nasterii. In
cazuri rare, alte virusuri, precum virusul imunodeficientei
umane (HIV) sau virusul ce provoaca oreionul, pot cauza
meningita.
Meningita bacteriana
La cei mai
multi oameni care fac meningita bacteriana, aceasta este
provocata de unul din cele doua tipuri de bacterii:
Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis. Aceste
bacterii traiesc adesea in organismul uman, cel mai frecvent
la nivelul nasului si a gatului, fara sa provoace afectiuni.
Totusi, bacteriile acestea pot provoca meningita daca
patrund in circulatia sanguina, de unde ajung la lichidul
cefalorahidian sau la tesuturile (meninge) care inconjoara
creierul si maduva spinarii.
De asemenea, aceste bacterii pot fi transmise de la o
persoana la alta, de obicei prin intermediul salivei sau a
secretiilor nazale infectate. Alte doua bacterii care pot
provoca uneori meningita sunt streptococul de grup B si
Listeria monocytogenes. Meningita cauzata de bacteria
streptococica de grup B apare cel mai frecvent la
nou-nascuti, care se pot infecta in timpul nasterii sau dupa.
Meningita cauzata de Listeria monocytogenes apare cel mai
frecvent la nou-nascuti si la adultii in varsta. Programele
pentru preventia infectiei cu streptococii de grup B au
scazut incidenta bolii. Aceste programe includ recomandarea
sceening-ului prenatal la toate femeile insarcinate in
saptamana 3537 si administrarea de antibiotice in timpul
nasterii la femeile care sunt infectate cu aceasta bacterie.
In cazuri rare, alte bacterii pot cauza meningita, de obicei
la persoane cu afectiuni medicale indelungate.
Simptome
Cele mai frecvente simptome
ale tuturor formelor de meningita includ:
- febra
- durere de cap severa si persistenta
- gatul este intepenit si dureros, cel mai bine
evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu
barbia
- varsaturi
- confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate
- convulsii.
Alte simptome ale meningitei sunt:
- oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si
senzatii ciudate (cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in
intregul corp
- sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la
lumina puternica
- eruptie cutanata
- momente de ameteala.
La unii oameni pot aparea simptome neobisnuite de
meningita. Astfel, sugarii, copii mici si varstnicii si
persoanele cu alte afectiuni medicale pot sa nu prezinte
simptomele comune ale meningitei. Este posibil ca ei sa nu
se simta bine si sa aiba energie putina
- la sugari, semnele de meningita pot fi febra, o
iritabilitate care este greu de calmat, scaderea poftei de
mancare, eruptie cutanata, varsaturi si un tipat ascutit.
Copii cu varsta mai mica de 18 luni pot sa nu prezinte "intepenirea"
gatului
- sugarii mai pot prezenta de asemenea niste pete usor
umflate la nivelul capului, care nu se datoreaza plansului
si corpul incordat. Ei pot plange atunci cand sunt luati
in brate
- copii mici cu meningita pot avea manifestari
asemanatoare gripei, tuse sau tulburari de respiratie
- adultii in varsta si persoanele care au alte
afectiuni medicale pot prezenta doar o durere de cap
usoara si febra.
De obicei, simptomele meningitei bacteriene debuteaza
brusc, iar cele ale meningitei virale pot debuta brusc sau
treptat, in curs de cateva zile. De exemplu, simptomele
meningitei virale aparute dupa oreion pot aparea dupa
cateva zile sau saptamani. Alte afectiuni ce pot da
simptome asemanatoare meningitei sunt hepatita virala si
gripa. Perioada de incubare durata de timp masurata din
momentul expunerii la infectie si pana cand se dezvolta
primele simptome depinde de tipul de microorganism care
a cauzat infectia.
Diagnostic
Medicii pun
diagnosticul de meningita pe baza istoricului medical, a
examenului fizic si a unuia sau mai multor teste. In timpul
efectuarii istoricului medical, pacientul este intrebat daca
a fost expus la microorganisme care pot produce meningita
sau daca a venit in contact cu o persoana infectata cu un
microorganism de acest tip. Se face de asemenea un examen
fizic in scopul cautarii semnelor de infectie, cum ar fi "intepenirea"
gatului si in pozitia culcata, incapacitatea de a putea
atinge pieptul cu barbia fara a ridica picioarele. Daca se
suspecteaza meningita, medicul poate face testele imediat,
inaintea sau la inceputul internarii in spital.
Investigatii
Punctia lombara
Punctia
lombara este cel mai important test de laborator pentru
diagnosticul de meningita. Ea se face aproape intotdeauna in
cazul suspiciunii de meningita.
Este prelevata o mostra de lichid cefalorahidian (LCR) care
este testata in scopul cautarii si identificarii unuia din
microorganismele ce pot provoca meningita.
Se face o cultura din lichid cu acest scop. Adesea este
nevoie de cateva zile pana la cateva saptamani pana la
obtinerea rezultatelor acestei culturi din LCR.
Totusi se pot face si alte teste din lichidul cefalorahidian
pentru identificarea microrganismului care a cauzat infectia.
Rezultatele acestor teste pot fi gata inaintea rezultatelor
culturii. Pot fi facute si alte teste pentru confirmarea
diagnosticului, cum ar fi:
- hemocultura (cultura efectuata din sange), pentru
identificarea infectiei
- tomografie computerizata (CT) sau rezonanta magnetica
nucleara (RMN) la nivelul capului, pentru gasirea tumefierii
tesuturilor cerebrale sau a complicatiilor, cum ar fi
leziunile cerebrale
- testele urinare, pentru identificarea unei infectii
urinare
- radiografie toracica, in cautarea unei infectii pulmonare
- precum si o biopsie de la nivelul eruptiei cutanate.
Mod
de transmitere
Microorganismele care
cauzeaza meningita pot fi transmise de la o persoana la
alta sau transmise de la rozatoare sau insecte la oameni.
Totusi, expunerea la un microorganism care provoaca
meningita nu inseamna neaparat ca persoana respectiva va
face meningita. Microorganismele pot fi transmise de la o
persoana la alta:
- in timpul nasterii. O mama poate transmite copilului
ei un microorganism care cauzeaza meningita, chiar daca
mama nu are nici un simptom. Nasterea copilului cu
operatie cezariana si nu pe cale normala nu il protejeaza
intotdeauna pe copil impotriva infectarii. Microorganisme
precum enterovirusurile, streptococii de grup B si
Escherichia coli se pot transmite in acest mod
- prin intermediul materiilor facale. Enterovirusurile
si unele bacterii (de exemplu, Listeria monocytogenes si
E. coli) se pot transmite in acest fel. Pe aceasta cale
meningita apre in special la copii si mult mai rar adultii
- prin tuse sau stranut. Persoanele infectate pot
transmite anumite bacterii care sunt prezente in mod
normal la nivelul nasului si gatului lor (precum
Streptococcus pneumoniae si Neisseria meningitidis) prin
intermediul salivei sau a secretiilor nazale
- prin sarut, prin contact sexual sau prin contactul
cu sangele infectat. Virusul imunodeficientei umane (HIV)
poate de asemenea sa provoace meningita si poate fi
transmis de la o persoana infectata la alta persoana prin
contact sexual sau prin sange, dar nu prin sarut. Unele
microorganisme care provoaca meningita cu encefalita pot
fi transmise la oameni de la rozatoare sau insecte. Cele
mai frecvente dintre acestea sunt arbovirusurile (inclusiv
virusul encefalitei St. Louis si virusul West Nile) si
coriomeningita limfocitica, care se transmite prin praf
sau alimente contaminate cu urina de la soareci, hamsteri
sau soricei.
Evolutie
Evolutia meningitei depinde de varsta pacientului, de
starea generala de sanatate si de microorganismul care a
cauzat infectia. Afectiunea poate varia de la usoara la
severa. Meningita virala este mai frecventa spre sfarsitul
verii si la inceputul toamnei. De obicei nu provoaca o
afectiune severa. Totusi, este foarte important un consult
medical, mai ales daca simptomele evolueaza in asa fel
incat se poate suspecta o meningita bacteriana, care este
mai serioasa.
In cazurile usoare de meningita virala se poate face un
tratament la domiciliu, iar vindecarea se face in doua
saptamani. Totusi, la unele persoane pot sa persiste
simptome, ca oboseala sau ameteala pentru cateva luni dupa
aceea. Meningita bacteriana apare cel mai frecvent spre
sfarsitul iernii pana la inceputul primaverii. De obicei
determina o afectare serioasa si poate deveni
amenintatoare de viata. Simptomele meningitei bacteriene
apar de obicei brusc si dureaza cel putin 2 3 saptamani.
O persoana cu meningita bacteriana este internata si
tratata in spital cu antibiotice. Complicatiile care apar
in cursul bolii sau complicatiile pe termen lung sunt mai
frecvente in meningita bacteriana decat in menigita virala.
Nou nascutii si copii mici cu meningita bacteriana,
persoanele cu sistemul imun afectat si varstnicii cu
afectiuni cronice au un risc mai mare decat restul de a
dezvolta complicatii imediate sau pe termen lung. Exista
riscul de deces la persoanele cu meningita bacteriana care
nu sunt tratate prompt. Nou-nascutii, copii mici cu varsta
sub 2 ani, varstnicii si persoanele cu sistemul imun
slabit au un risc mai mare de deces decat ceilalti.
Probabilitatea de deces din cauza meningitei bacteriene la
adulti este cea mai mare la cei care:
- au varsta de peste 50 de ani
- au convulsii in primele 24 de ore de boala
- intarzie inceperea tratamentului
- sunt in coma la internarea in spital
- sunt in stare de soc
- nu pot respira autonom, fara ajutorul masinilor.
Meningita cauzata de Streptococcus (S.) pneumoniae are
riscul cel mai mare de a provoca moartea dintre toate
meningitele bacteriene. Vaccinul impotriva S. pneumoniae
ii protejeaza de obicei pe cei care il fac, de bolile (inclusiv
menigita) provocate de majoritatea tulpinilor acestei
bacterii. Factorii care pot creste riscul de meningita
sunt:
- genetici. Unele persoane pot mosteni tendinta de a face
meningita daca vin in contact cu aceste microorganisme
care o provoaca
- sex. Barbatii fac meningita mai frecvent decat femeile
- varsta. In general, sugarii, copii mici, adultii tineri
si varstnicii au cel mai mare risc de a face meningita
- conditii de trai aglomerate. Persoanele din tabere,
scoli si camine/internate au o prababilitate mai mare de a
face meningita provocata de microorganisme care se
raspandesc cu usurinta de la o persoana la alta. De
exemplu:
- studentii de anul intai la facultate care locuiesc in
camine. Acestia au un risc moderat crescut de a face
meningita comparativ cu ceilalti tineri de varsta lor.
Totusi, in general, riscul studentilor din facultati este
scazut
- copii care merg la camin/gradinita au un risc mai mare
decat ceilalti de varsta lor de a face meningita cu
microorganisme care se raspandesc cu usurinta prin
materiile fecale sau prin mainile sau apa contaminate
- expunerea la insecte sau rozatoare, la persoanele care
locuiesc in zone in care sunt predispusi la contactul cu
acestea
- lipsa imunizarii impotriva oreionului, impotriva
Haemophilus influenzae, lipsa vaccinarii anti-pneumococice
la copii de 2 ani si mai mici. Vaccinul anti-pneumococic
ofera protectie impotriva tulpinilor acestei bacterii care
sunt in vaccin
- varstnicii care nu sunt vaccinati impotriva
Streptococcus pneumoniae si/sau cei care nu au o splina
functionala
- calatorii in zone in care meningita este frecventa. De
exemplu, persoanele care calatoresc in zona "centurii
meningitei" din Africa subsahariana trebuie sa se
vaccineze impotriva Neisseriei meningitidis.
Factori de risc
- stare generala de sanatate precara.
Persoanele cu sanatate precara sau cele care alte
afectiuni cronice pot avea un risc crescut de a face
meningita deoarece mecanismele de aparare naturale ale
organismelor lor sunt scazute. De exemplu, copii care au
anemie cu hematii in secera (siclemie) sau cancer au un
risc mai mare decat alti copii
- prezenta unui defect din nastere al cutiei craniene,
o leziune la cap sau o operatie chirurgicala
- tratament cu dializa renala
- prezenta altor infectii, precum infectiile cailor
respiratorii superioare, oreion, tuberculoza (TBC),
sifilis, boala Lyme, si afectiuni cauzate de virusurile
herpetice.
- prezenta unui implant cohlear pentru hipoacuzie (surditate)
severa. Un studiu recent arata ca implantele cohleare la
copii dau un risc crescut de meningita bacteriana
- copil nascut dintr-o mama infectata cu un
microorganism ce cauzeaza meningita. Virusurile precum
enterovirusurile si herpes virusurile si bacteriile precum
streptococii de grup B, Listeria monocytogenes si E. coli
pot fi transmise de la mama infectata la fat in timpul
nasterii
- prezenta unui episod de meningita in trecut. Unele
persoane care au avut meningita in trecut au o
probabilitate mai mare de a o face din nou. Aceste
persoane sunt cele cu defecte din nastere sau leziuni la
nivelul cutiei craniene sau al fetei, cele cu sistemul
imun afectat sau cele care fac reactii adverse neasteptate
la unele medicamente.
Consultul de
specialitate
Se recomanda chemarea salvarii (961) si un consult de
urgenta daca:
- dumneavoastra sau copilul dumneavoastra aveti
simptome de meningita severa, precum febra, convulsii si
confuzie
- copilul dumneavoastra are semne de meningita severa
precum dificultate respiratorie sau febra, cu pete usor
tumefiate la nivelul capului care nu sunt datorate
plansului.
Se recomanda consultarea imediata a unui doctor daca:
- dumneavoastra sau copilul dumneavoastra aveti
simptome sau semne de meningita, precum o durere de cap
severa si persistenta, gatul "intepenit", febra, eruptie
cutanata, greturi sau varsaturi
- dumneavoastra sau copilul dumneavoastra aveti
meningita virala si nu se amelioreaza cu tratament la
domiciliu dupa 3 zile de medicatie
- dumneavoastra sau copilul dumneavoastra sunteti in
tratament pentru meningita virala si apar semne ale
complicatiilor in timpul bolii (de exemplu, febra care
dureaza o perioada mai lunga de 3 zile intregi si care nu
scade cu tratamentul administrat la domiciliu)
- copilul dumneavoastra are o febra care apare si
dispare, diaree, varsaturi, abdomen meteorizat si un tipat
ascutit.
Se recomanda consultul prompt al unui medic daca
suspectati ca ati fost expusi la una din conditiile ce
determina meningita. Cu tratament antibiotic se poate
preveni dezvoltarea bolii.
Expectativa vigilenta
Perioada de
asteptare si de observare atenta este o perioada de timp in
care dumneavoastra si medicul dumneavoastra observati
simptomele care va apar, fara sa se recomande vreun
tratament medicamentos.
Meningita bacteriana, in special la un nou-nascut, este o
urgenta medicala. Perioada de asteptare nu este indicata
daca credeti ca dumneavoastra sau copilul dumneavoastra
aveti meningita, mai ales deoarece nu stiti daca infectia
este bacteriana sau virala.
Se recomanda sa faceti un consult medical de indata ce
simptomele si semnele de meningita apar.
Medici specialisti recomandati
Specialistii care pot
diagnostica si trata meningita sunt:
- pediatrul
- medicul de familie
- medicul de la camera de urgenta
- medicul internist (de medicina interna)
Specialistii care trebuiesc consultati, mai ales daca apar
complicatii sunt:
- medicul de boli infectioase
- neurologul.
Tratament- generalitati
Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a
cauzat infectia, de varsta, de extinderea infectiei, si de
prezenta altor afectiuni medicale sau a complicatiilor
meningitei.
Se recomanda consultarea imediata a doctorului in cazul in
care dumneavoastra sau copilul dumneavoastra prezinta
simptome de meningita, deoareca meningita bacteriana poate
duce la aparitia unor complicatii amenintatoare de viata
daca nu sunt tratate cat mai curand.
- majoritatea cazurilor de meningita sunt cauzate de
virusuri (determinand meningita virala). Cele mai multe
persoane cu menigita virala de obicei incep sa se simta mai
bine dupa 3 zile de boala si se fac bine in aproximativ 2
saptamani.
Totusi, este important sa consultati un medic in cazul in
care simptomele de meningita evolueaza asa incat exista
suspiciunea unei meningite bacteriene, care este mai severa.
In cazurile de meningita virala usoara poate fi nevoie doar
de un tratament la domiciliu, ce contine consumarea de
lichide cu scopul prevenirii deshidratarii si medicamente
pentru controlarea durerii si a febrei. Daca starea de
sanatate nu se imbunatateste sau daca, din contra,
simptomele dumneavoastra se inrautatesc, este nevoie de
efectuarea unor noi teste pentru a se cauta alte cauze de
boala
- meningita cauzata de bacterii trebuie tratata in
spital, cu antibiotice. Este mai probabil sa se dezvolte
complicatii in cursul bolii (cum ar fi febra prelugita si
convulsii) si complicatii pe termen lung (precum pierderea
auzului si probleme cu vederea) in cazul meningitelor
bacteriene decat in cazul celor virale. Daca meningita
bacteriana nu este tratata promt si adecvat, poate surveni
decesul. Meningita bacteriana sau menigita virala severa
pot impune tratarea in spital, cu:
- antibiotice. Aceste medicamente se administreaza de
obicei in vena (pe cale intravenoasa sau IV). Antibioticele
se administreaza numai daca infectia este cauzata de o
bacterie. Administrarea de antibiotice atunci cand nu este
nevoie poate duce la aparitia rezistentei la ele
- masuri pentru reducerea presiunii din creier. Daca
meningita provoaca cresterea presiunii in creier, se
administreaza medicamente cortizonice precum dexametazona.
Aceasta administrata in asociere cu antibiotice, cel mai
curand posibil in evolutia meningitei, poate reduce riscul
de aparitie a sechelor si a decesului. Totusi, un studiu
arata ca steroizii nu au ameliorat evolutia la copii din
tarile in curs de dezvoltare, atunci cand adeseori copii nu
sunt adusi la spital suficient de devreme dupa ce simptomele
de meningita incep sa se dezvolte
- masuri pentru reducerea febrei. Medicamente precum
acetaminofen (Paracetamol, Tylenol), consumul de lichide, si
o buna ventilare a camerei pot reduce febra. In caz de febra
inalta, poate fi nevoie de o interventie, cum ar fi punerea
unui cearceaf udat cu apa rece pe pat
- masuri pentru prevenirea convulsiilor. Daca apar
convulsiile, este nevoie de un mediu inconjurator calm si
linistit. Medicamente precum fenobarbital sau diazepam pot
fi administrate pentru oprirea lor
- oxigenoterapia. Administrarea de oxigen se face in caz
de dificultate a respiratiei si pentru cresterea cantitatii
de oxigen in intregul organism. Oxigenul se poate administra
printr-un cort sau o capota plasate deasupra corpului,
printr-o masca faciala pusa deasupra nasului si a gurii,
printr-o piesa tinuta sub nas (canula nazala) sau in cazuri
severe, printr-un tub introdus prin gura pana la nivelul
traheei
- monitorizarea consumului de lichide. Poate fi nevoie
de un consum de lichide in plus deoarece infectiile cresc
nevoia organismului de apa. Consumul de lichide poate reduce
de asemenea riscul posibil al deshidratarii. Lichidele se
administreaza intravenos (IV) in cazul in care varsaturile
impiedica consumarea lichidelor pe cale orala. Medicii si
asistentele controleaza cantitatea de lichide administrata
deoarece persoanele cu meningita pot face complicatii in
cazul in care au prea putine sau prea multe lichide
- monitorizarea analizelor sangelui. Se fac frecvent
teste sanguine pentru masurarea electrolitilor, precum
sodiul, potasiul si a glucozei din sange.
O persoana cu meningita severa trebuie tratata intr-o
unitate de terapie intensiva (UTI) dintr-un spital. Medicii
monitorizeaza indeaproape pacientul si asigura ingrijirile
necesare.
Majoritatea adultilor sanatosi care s-au vindecat de
meningita nu necesita ingrijiri ulterioare.
Totusi, adultii care au afectiuni medicale care ii fac mai
predispusi decat altii sa dezvolte complicatii pe termen
lung sau sa faca din nou meningita trebuie sa revina la
control dupa ce s-au vindecat.
Sugarii si copii tratati pentru meningita trebuie sa fie
intotdeauna monitorizati dupa ce s-au vindecat si trebuie
verificati pentru prevenirea complicatiilor pe termen lung,
precum pierderea auzului.
Profilaxie
Vaccinarea (imunizarea)
impotriva unora din microorganismele ce pot provoca
meningita este cel mai eficient mod de a preveni aparitia
bolii. Imunizarea impotriva unor cauze comune de meningita
includ:
- vaccinul impotriva pojarului, a oreionului si a
rubeolei (measles, mumps, and rubella =MMR). Acest vaccin
este administrat de rutina la copii cu varsta intre 12
luni si 15 luni
- vaccinul impotriva varicelei (varsat de vant). Acest
vaccin este recomandat la copii cu varsta mai mica de 18
luni, precum si la copii mai mari, adolescentii, si la
adultii care nu au avut varsat de vant
- vaccinul impotriva Haemophilus influenzae tipul b.
Imunizarea impotriva Haemophilus influenzae tipul b se
recomanda la toti copii cu varsta intre 2 luni si 5 ani,
precum si la toate persoanele cu varsta peste 5 ani care
are o afectiune medicala precum anemia cu hematii in
secera (siclemie) sau are sistemul imun afectat.
De la introducerea acestui vaccin in 1985, acesta a dus la
o scadere semnificativa a numarului cazurilor de meningita
provocata de aceasta bacterie.
- vaccinurile impotriva celor mai frecvente cauze de
meningita bacteriana (Streptococcus pneumoniae si
Neisseria meningitidis) sunt recomandate la persoanele cu
risc crescut de infectie. Aceste persoane cu risc mare
includ varstnicii si copii si adultii care au sistemul
imun scazut, ca de exemplu cei care prezinta o boala grava
sau care nu au o splina functionala (care este o parte a
sistemului imun). De asemenea, persoanele care au avut
meningita in trecut au un risc crescut.
Vaccinarea de rutina impotriva Streptococului pneumoniae
se recomanda la copii de 2 ani si mai mici de 2 ani,
precum si la cei cu varsta intre 2 si 4 ani care prezinta
un risc crescut de a face o afectiune pneumococica
serioasa. Acestia sunt copii care nu au splina si cei cu
SIDA sau infectie HIV sau anemie cu hematii in secera (siclemie).
Centrele pentru preventia si controlul bolilor recomanda
vaccinarea cu un nou vaccin (Menactra) care ofera
protectie impotriva anumitor tulpini de Neisseria
meningitidis, la copii cu varsta de 11 si 12 ani, la
adolescentii care intra la liceu si la studentii din
primul an de facultate care locuiesc in camine/internate.
Vaccinul impotriva Neisseria meningitidis se poate
administra de asemenea si la persoanele care au un risc
mai mare decat in mod normal, cum ar fi persoanele care
traiesc/calatoresc in zone in care prevalenta meningitei e
crescuta, cum ar fi "centura meningitei" din Africa
subsahariana, persoanele care nu au splina sau cele cu
infectie HIV.
Desi in general la studentii din facultati riscul de
meningita cu Neisseria meningitidis (boala menigococica)
este scazut, cei din anul intai, in special cei care
traiesc in camine/internate au un risc moderat crescut de
a face meningita meningococica fata de alte persoane de
varsta lor. De aceea acestora li se recomanda
administrarea de vaccinuri impotriva neisseria
meningitidis. Studentii din anul intai care nu locuiesc in
camine/internate sunt sfatuiti sa se vaccineze de asemenea,
pentru a avea un risc mai mic de a face meningita.
Implanturile cohleare
S-a gasit o
asociere intre meningita si implanturile cohleare puse
pentru surditatea severa. Pentru a reduce riscul de
meningita, expertii recomanda ca persoanele care au astfel
de implanturi sa fie vaccinate impotriva Streptococcus
pneumoniae.
De asemenea, unii oameni cu implanturi aveau infectii
localizate la nivelul urechii inainte de a dezvolta o
meningita; de aceea persoanele care au implanturi trebuie sa
primeasca un tratament prompt si adecvat cu antibiotice
pentru infectia urechii.
Hranirea la san
Hranirea la san poate proteja copilul cu varsta cuprinsa
intre 2 si 5 luni impotriva meningitei cauzate de bacteria
Haemophilus influenzae tipul b. Totusi, este important sa li
se faca si vaccinul impotriva Haemophilus influenzae
copiilor alaptati la san.
Reducerea riscului
de meningita
Etapele pentru reducerea riscului de infectie si pentru
prevenirea raspandirii meningitei sunt:
- evitarea persoanelor care au meningita
- separarea persoanelor cu meningita de ceilalti din
casa
- spalarea frecventa a mainilor in cazul in care aveti
meningita sau daca aveti in ingrijire o persoana cu
meningita. Spalati-va pe maini dupa ce mergeti la toaleta
sau dupa ce ajutati un copil bolnav sa mearga la toaleta,
dupa ce schimbati scutecele unui copil bolnav, sau dupa ce
puneti mana pe cearceaful de pat, prosopul, hainele sau
obiectele personale ale unei persoane cu meningita
- evitarea insectelor si a rozatoarelor purtatoare de
microorganisme ce pot cauza meningita. In cazul in care
locuiti intr-o zona in care exista insecte (cum ar fi
tantarii si capusele) si rozatoare (soareci) care sunt
purtatoare de microorganisme ce pot cauza meningita,
evitati contactul cu ele si folositi spray-uri impotriva
insectelor, plase de tantari etc.
In cazul in care veniti in contact apropiat cu o persoana
care are o boala menigococica, se recomanda administrarea
preventiva de antibiotice pentru impiedicarea dezvoltarii
afectiunii. De exemplu, o persoana care a venit in contact
cu saliva sau secretiile nazale ale unei persoane cu
meningita cauzata de Neisseria meningitidis poate primi
antibiotice precum ciprofloxacina, ceftriaxona, sau
rifampina. Totusi, ciprofloxacina nu se recomanda de
obicei la cei cu varsta sub 16 ani sau la femeile
insarcinate. De asemenea, rifampicina nu se administreaza
la femeile insarcinate.
Daca veniti doar ocazional in contact cu o persoana care
are meningita, de exemplu la scoala sau la serviciu, nu
este nevoie sa luati antibiotice.
Tratamentul ambulator (la domiciliu)
Tratamentul la domiciliu este de obicei suficient pentru
majoritatea persoanelor care au menigita virala. El
cuprinde:
- scaderea febrei. Uneori nu este nevoie de nici un
tratament pentru febra. Pentru reducerea febrei se pot
folosi comprese cu apa rece pe frunte, dusuri reci, si
medicamente precum acetaminofen (Paracetamol, Tylenol) sau
ibuprofen
- indepartarea durerii usoare. Durerea de cap este un
simptom comun in meningita. Unii oameni pot avea de
asemenea si dureri musculare usoare sau mai severe.
Durerea usoara poate fi indepartata de regula cu
medicamente precum acetaminofen (Paracetamol, Tylenol) sau
ibuprofen
- prevenirea deshidratarii. Semnele comune ale
deshidratarii cuprind uscaciunea gurii, gura "cleioasa" si
urini reduse cantitativ, cu culoare inchisa. Se poate
preveni deshidratarea prin consumarea de lichide in
cantitate mai mare decat in mod obisnuit, sub forma de apa,
sucuri, ceaiuri, si lichide de rehidratare. Copii pot sa
prefere batoanele de sucuri inghetate. Daca persoana
respectiva prezinta varsaturi, trebuie sa evite mancarea
sub forma solida si sa bea apa sau alte lichide cu
ingitituri mici.
-odihna. Repausul ajuta la insanatosire si asigura
indepartarea unor simptome precum durerea de cap.
Activitatile efectuate in liniste, precum cititul de carti,
vizionarea de filme, ascultarea de muzica, care pot face
sa treaca timpul mai repede
- urmarirea aparitiei de semne ale complicatiilor in
timpul bolii. Cele mai frecvente complicatii sunt febra
care dureaza mai mult timp decat ar fi de asteptat si
convulsiile. Unii oameni care au complicatii in timpul
bolii pot necesita internare in spital pentru tratament.
Tratamentul la domiciliu este de asemenea necesar dupa
insanatosire. Este importanta urmarirea pentru
identificarea aparitiei de semne ale complicatiilor pe
termen lung, precum pierderea auzului (surditatea).
Optiuni de medicamente
Medicamentele folosite
pentru tratamentul meningitei depind de microorganismul
care a cauzat infectia, de extinderea infectiei, de varsta
persoanei si de starea generala de sanatate.
Medicamentele cuprind :
- antibiotice pentru tratarea infectiei bacteriene
- medicamente pentru tratamentul convulsiilor
- medicamente pentru tratamentul presiunii din creier
- medicamente pentru reducerea febrei
- medicamente pentru indepartarea durerilor musculare
- cele mai frecvent folosite sunt antiinflamatoarele non-steroidiene
(AINS) si acetaminofenul (Paracetamol, Tylenol).
Reactiile adverse comune sunt greturile si durerile de
stomac. In plus, AINS urile pot provoca incetosarea
privirii si zgomote in urechi.
Inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice in
meningita bacteriana, este important sa se identifice care
este bacteria care a provocat infectia. In acest sens se
foloseste o mostra din lichidul cefalorahidian sau din
sange.
Tipul de antibiotic folosit si durata tratamentului depind
de bacterie, de extinderea infectiei, de varsta persoanei
respective si de probabilitatea de a se dezvolta o
meningita severa sau de a aparea complicatii in cursul
bolii. Adeseori se administreaza o asociere de doua
medicamente, precum ampicilina si gentamicina sulfat.
Tratament chirurgical
Nu exista
nici un tratament chirurgical pentru meningita.
Alte tratamente
Persoanele cu meningita
severa sau cu complicatii aparute in cursul bolii pot
necesita internare in unitatea de terapie intensiva. Ei
pot avea nevoie de:
- oxigenoterapie, pentru imbunatatirea respiratiei si
pentru reducerea muncii depuse de inima. Un pulsoximetru
este folosit adeseori pentru masurarea cantitatii de
oxigen din sange. In plus, daca persoana respectiva este
prea bolnava ca sa poata respira singura, poate avea
nevoie de o masina numita ventilator
- aspirarea secretiilor mucoase de la nivelul
bronhiilor. Se introduce un mic tub de plastic prin nas
sau prin gura. Acest tub este conectat la o masina care
aspira usor secretiile mucoase. Alte tratamente, cum ar fi
exercitiile de respiratie si masajul, pot de asemenea sa
ajute la indepartarea acestor secretii
- administrarea de lichide pe cale intravenoasa (IV).
Uneori oamenii sunt prea bolnavi ca sa poata bea lichide.
Produse recomandate |
