Meningita tratament cu produse Calivita
Meningita se caracterizeaza prin dureri de cap in special de
la raceala sau transmisa de tintari.
Meningita
este o infectie a tesuturilor creierului (meningele) si
uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara
creierul si maduva spinarii.
Meningita consta in tumefierea (umflarea) tesuturilor
creierului si in unele cazuri si a tesuturilor maduvei
spinarii numita meningita spinala. Atunci cand tesuturile
creierului sunt tumefiate la celulele creierului ajunge mai
putin sange si prin urmare mai putin oxigen.
Daca nu se trateaza, in unele cazuri pot aparea sechele ale
creierului. Infectia apare mai frecvent la copii, la adulti
tineri cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani, la adultii
in varsta si la persoane care au o afectiune cronica, precum
o scadere a sistemului imun (sistemul de aparare al
organismului).
Meningita poate imbraca forme usoare sau severe, ce pot
ameninta viata. De regula, severitatea depinde de
microorganismul care a cauzat infectia si de varsta
persoanei, precum si de starea generala de sanatate a
organismului in momentul infectarii.
De obicei,
meningita este cauzata de virusuri sau bacterii precum
Neisseria meningitidis (cunoscuta si meningococ) si
Streptococcus pneumoniae (pneumococul). Meningita mai poate
fi cauzata si de alte microorganisme sau de alte conditii.
In cazuri rare, fungii, parazitii, tuberculoza si
organismele ce provoaca sifilis si boala Lyme pot provoca
meningita.
Infectia se poate dezvolta de asemenea si ca o complicatie a
altor afectiuni, a unei rani (in particular a cutiei
craniene sau a fetei) sau a unei interventii chirurgicale pe
creier. In cazuri foarte rare, unele medicamente pot cauza
meningita, cum ar fi carbamazepina (Tegretol), clotrimoxazol
(Bactrim, Septra, trimetoprim-sulfametoxazol), medicamente
antiinflamatorii nonsteroidiene (precum ibuprofen si
naproxen), levamisol (Ergamisol), metronidazol (Flagyl),
globuline imune si vaccinurile impotriva rubeolei si
impotriva oreionului. Uneori cauza nu se poate identifica.
Simptome
Cele mai frecvente simptome
ale tuturor formelor de meningita includ:
- febra
- durere de cap severa si persistenta
- gatul este intepenit si dureros, cel mai bine
evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu
barbia
- varsaturi
- confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate
- convulsii.
Alte simptome ale meningitei sunt:
- oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si
senzatii ciudate (cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in
intregul corp
- sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la
lumina puternica
- eruptie cutanata
- momente de ameteala.
La unii oameni pot aparea simptome neobisnuite de
meningita. Astfel, sugarii, copii mici si varstnicii si
persoanele cu alte afectiuni medicale pot sa nu prezinte
simptomele comune ale meningitei. Este posibil ca ei sa nu
se simta bine si sa aiba energie putina
- la sugari, semnele de meningita pot fi febra, o
iritabilitate care este greu de calmat, scaderea poftei de
mancare, eruptie cutanata, varsaturi si un tipat ascutit.
Copii cu varsta mai mica de 18 luni pot sa nu prezinte "intepenirea"
gatului
- sugarii mai pot prezenta de asemenea niste pete usor
umflate la nivelul capului, care nu se datoreaza plansului
si corpul incordat. Ei pot plange atunci cand sunt luati
in brate
- copii mici cu meningita pot avea manifestari
asemanatoare gripei, tuse sau tulburari de respiratie
- adultii in varsta si persoanele care au alte
afectiuni medicale pot prezenta doar o durere de cap
usoara si febra.
De obicei, simptomele meningitei bacteriene debuteaza
brusc, iar cele ale meningitei virale pot debuta brusc sau
treptat, in curs de cateva zile. De exemplu, simptomele
meningitei virale aparute dupa oreion pot aparea dupa
cateva zile sau saptamani. Alte afectiuni ce pot da
simptome asemanatoare meningitei sunt hepatita virala si
gripa. Perioada de incubare – durata de timp masurata din
momentul expunerii la infectie si pana cand se dezvolta
primele simptome – depinde de tipul de microorganism care
a cauzat infectia.
Diagnostic
Medicii pun
diagnosticul de meningita pe baza istoricului medical, a
examenului fizic si a unuia sau mai multor teste. In timpul
efectuarii istoricului medical, pacientul este intrebat daca
a fost expus la microorganisme care pot produce meningita
sau daca a venit in contact cu o persoana infectata cu un
microorganism de acest tip. Se face de asemenea un examen
fizic in scopul cautarii semnelor de infectie, cum ar fi "intepenirea"
gatului si in pozitia culcata, incapacitatea de a putea
atinge pieptul cu barbia fara a ridica picioarele. Daca se
suspecteaza meningita, medicul poate face testele imediat,
inaintea sau la inceputul internarii in spital.
Mod
de transmitere
Microorganismele care
cauzeaza meningita pot fi transmise de la o persoana la
alta sau transmise de la rozatoare sau insecte la oameni.
Totusi, expunerea la un microorganism care provoaca
meningita nu inseamna neaparat ca persoana respectiva va
face meningita. Microorganismele pot fi transmise de la o
persoana la alta:
- in timpul nasterii. O mama poate transmite copilului
ei un microorganism care cauzeaza meningita, chiar daca
mama nu are nici un simptom. Nasterea copilului cu
operatie cezariana si nu pe cale normala nu il protejeaza
intotdeauna pe copil impotriva infectarii. Microorganisme
precum enterovirusurile, streptococii de grup B si
Escherichia coli se pot transmite in acest mod
- prin intermediul materiilor facale. Enterovirusurile
si unele bacterii (de exemplu, Listeria monocytogenes si
E. coli) se pot transmite in acest fel. Pe aceasta cale
meningita apre in special la copii si mult mai rar adultii
- prin tuse sau stranut. Persoanele infectate pot
transmite anumite bacterii care sunt prezente in mod
normal la nivelul nasului si gatului lor (precum
Streptococcus pneumoniae si Neisseria meningitidis) prin
intermediul salivei sau a secretiilor nazale
- prin sarut, prin contact sau prin contactul
cu sangele infectat. Virusul imunodeficientei umane (HIV)
poate de asemenea sa provoace meningita si poate fi
transmis de la o persoana infectata la alta persoana prin
contact sexual sau prin sange, dar nu prin sarut. Unele
microorganisme care provoaca meningita cu encefalita pot
fi transmise la oameni de la rozatoare sau insecte. Cele
mai frecvente dintre acestea sunt arbovirusurile (inclusiv
virusul encefalitei St. Louis si virusul West Nile) si
coriomeningita limfocitica, care se transmite prin praf
sau alimente contaminate cu urina de la soareci, hamsteri
sau soricei.
Expectativa vigilenta
Perioada de
asteptare si de observare atenta este o perioada de timp in
care dumneavoastra si medicul dumneavoastra observati
simptomele care va apar, fara sa se recomande vreun
tratament medicamentos.
Meningita bacteriana, in special la un nou-nascut, este o
urgenta medicala. Perioada de asteptare nu este indicata
daca credeti ca dumneavoastra sau copilul dumneavoastra
aveti meningita, mai ales deoarece nu stiti daca infectia
este bacteriana sau virala.
Se recomanda sa faceti un consult medical de indata ce
simptomele si semnele de meningita apar.
Reducerea riscului
de meningita
Etapele pentru reducerea riscului de infectie si pentru
prevenirea raspandirii meningitei sunt:
- evitarea persoanelor care au meningita
- separarea persoanelor cu meningita de ceilalti din
casa
- spalarea frecventa a mainilor in cazul in care aveti
meningita sau daca aveti in ingrijire o persoana cu
meningita. Spalati-va pe maini dupa ce mergeti la toaleta
sau dupa ce ajutati un copil bolnav sa mearga la toaleta,
dupa ce schimbati scutecele unui copil bolnav, sau dupa ce
puneti mana pe cearceaful de pat, prosopul, hainele sau
obiectele personale ale unei persoane cu meningita
- evitarea insectelor si a rozatoarelor purtatoare de
microorganisme ce pot cauza meningita. In cazul in care
locuiti intr-o zona in care exista insecte (cum ar fi
tantarii si capusele) si rozatoare (soareci) care sunt
purtatoare de microorganisme ce pot cauza meningita,
evitati contactul cu ele si folositi spray-uri impotriva
insectelor, plase de tantari etc.
In cazul in care veniti in contact apropiat cu o persoana
care are o boala menigococica, se recomanda administrarea
preventiva de antibiotice pentru impiedicarea dezvoltarii
afectiunii. De exemplu, o persoana care a venit in contact
cu saliva sau secretiile nazale ale unei persoane cu
meningita cauzata de Neisseria meningitidis poate primi
antibiotice precum ciprofloxacina, ceftriaxona, sau
rifampina. Totusi, ciprofloxacina nu se recomanda de
obicei la cei cu varsta sub 16 ani sau la femeile
insarcinate. De asemenea, rifampicina nu se administreaza
la femeile insarcinate.
Daca veniti doar ocazional in contact cu o persoana care
are meningita, de exemplu la scoala sau la serviciu, nu
este nevoie sa luati antibiotice.
