MURUL

Murul se folosesc frunzele cu actiune astringenta si tonica. Se recomanda in tratamentul diareic. Sub forma de gargara, se recomanda in gingivite. Infuzia din frunze se recomanda in enterocolite. Sub forma de cataplasme, se aplica in hemoroizi si fisuri anale.
In obezitate se foloseste ceaiul din frunze de mur, impreuna cu papadie, patlagina, pelin, coada-soricelului, tintaura, afin.

Murul (Rubus fructicosus), denumit popular rug, rug de mure sau murariu, este un arbust din familia rozaceelor. Creste in tufisuri, pe marginile raurilor si padurilor sau in culturi hibride dirijate.

Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea in Orient, cu peste 100 de specii si peste 1.000 de varietati hibride. Partile utilizate in scop medicinal sunt: fructele, frunzele, lastarii tineri, uneori radacinile si florile, foarte rar lemnul. Frunzele de mur contin acid malic, succinic, lactic, oxalic, taninuri, iar fructele contin in plus acid citric, salicilic, pectina, mucilagii, flavonide, inozitol, vitamina C.
 

Prin actiunea antiinflamatorie, cicatrizanta, dezinfectanta, depurativa, laxativa, diuretica, antitermica, murul este indicate in afectiuni inflamatorii traheo-bronsice, ale tubului digestiv (indigestie, meteorism, constipatie, sindrom diareic, enterocolite), hemoroizi, dereglari de ciclu menstrual, febra, obezitate, afectiuni dermatologice (eczeme, ulceratii, furuncule, plagi infectate), stomatologice (gingivite, stomatite, afte bucale), cosmetica (tenuri grase). Intern se utilizeaza ceaiul de frunze (decoct, gargara in afectiunile stomatologice, lotiona ri locale pentru tenuri grase, afectiuni dermatologice), cataplasme locale din frunze proaspete zdrobite. In alimentatie se folosesc fructele proaspete, lastarii tineri pentru prepararea unor manca ruri (supe, vanat), ceai de frunze sau preparate din fructe (sirop, dulceata, jeleu, marmelada, vin).