Nasturelul (Nasturtium officinale)
Nasturelul reprezinta o planta
medicinala ce poate aduce multe beneficii
organismului datorita calitatilor terapeutice pe
care le detine.
Nasturelul provine
probabil din Asia
centrala, sau de
vest, unde inca mai
poate fi gasit in
stare salbatica.
Este usor de
cultivat si
tolereaza aproape
orice clima.
Este similar ca
gust, si deci o
poate substitui, cu
urda vacii; aroma sa
insa este uneori
descrisa ca fiind
superioara altor
specii de creson.
Desi nasturelul a
fost una din
ierburile pe care
Charlemagne a
poruncit sa fie
crescute in
gradinile imperiale,
in zilele noastre nu
mai este cultivat in
scopuri comerciale.
Poate fi disponibil
pe piata, fie din
gradini mici, fie
recoltat din
salbaticie.
Etimologie :
Numele nasturelului
include in mai toate
limbile un cuvant
insemnand “apa”
(indonezianul “air”,
finlandezul “vesi”,
germanul “Wasser”,
italianul “acqua”,
rusescul “voda”,
grecescul “nero”),
sau “fantana”
(germanul “Brunnen”,
francezul “fontaine”),
ca referire la
faptul ca de multe
ori creste in ape
statatoare.
Denumirea romaneasca
nu are o origine
clara, unii opinand
ca este, pur si
simplu, o imitatie a
denumirii latine,
din “nasturtium”
reiesind “nasturel”.
Toate speciile de
creson (care se pot
oarecum substitui
una pe cealalta in
bucatarie) sunt
foarte populare in
Europa si in America
de Nord si se
folosesc pentru
creme tartinabile
(mai ales
cele
bazate pe branza de
vaci) si salate;
simpla paine cu unt
si frunze proaspete
de nasturel este
delicioasa. Mai
putin frecvent
frunzele de nasturel
tocate sunt puse
peste felurile de
mancare fierbinti,
cum ar fi supele de
legume sau scrobul
de oua. Nasturelul
poate transforma o
mancare banala
intr-o delicatesa.
In Europa, frunzele
de nasturel nu sunt
de obicei combinate
cu alte ierburi
proaspete; cu toate
acestea, sunt
compatibile cu
cerdeturile ce
compun amestecul
Fines Herbes din
bucatara franceza si
pot fi folosite
impreuna cu oricare
din ele. Frunzele,
si chiar florile, de
creson indian sunt
de obicei folosite
pentru a da aroma
otetului vegetal
(vezi marar); de
asemenea, nasturelul
este foarte bun
pentru sosuri de
ierburi (vezi
limba-mielului).
In Asia centrala si
de vest exista
ierburi culinare cu
aroma similara cu
cea a nasturelului;
majoritatea cartilor
de bucate substituie
nasturelul in aceste
retete cu urda-vacii
lucru de inteles,
intrucat urda-vacii
provine din aceasta
regiune. Nasturelul
este folosit din
Asia de nord-vest (Georgia,
Azerbaijan) pana in
Asia centrala
(Iran); apare chiar
si in bucataria
cazaca, fiind una
din ierburile
ajutate de clima din
Kazakhstan.
Evidentul dezavantaj
al nasturelului este
ca frunzele sale nu
se pot usca si deci
sunt rareori
comercializate. Pe
cand nasturelul
trebuie recoltat in
salbaticie, atat
urda-vacii cat si
cresonul indian
cresc usor in
gradina, cu eforturi
minime. Urda-vacii
este surprinzator de
nepretentioasa, si
creste foarte
repede; cam la o
saptamana de la
insamantare, planta
trebuie recoltata.
Pentru a avea
urda-vacii proaspata
tot timpul anului se
folosesc trei
ghivece, in care se
planteaza la
interval de trei
zile. Cresonul
indian, pe de alta
parte, are nevoie de
ceva mai multa
atentie, dar dupa
aceea creste
exuberant un intreg
sezon. Florile lui
portocalii sunt
foarte decorative,
si au utilizari
aditionale: bobocii
si fructele necoapte
se pot mura si
inlocuiesc cu succes
caperele.
O iarba
mediteraneana,
ruccola, cunoscuta
in trecut la noi sub
numele de voinicica,
are o iuteala
asemanatoare
nasturelului, dar
are si o aroma
distincta, intensa.
Voinicica poate fi
utilizata ca o
alternativa mai
picanta la nasturel.
Acesta are
proprietati diuretice, depurative,
afrodisiace, vitaminizante,
expectorante.
Se
recomanda ca nasturelul sa se
consume in stare cruda, proaspat, iar frunzele
ce se folosesc in prepararea salatei sa fie
foarte bine spalate si curatate.
Nasturelul este recomandat ca remediu
natural, in tratamentul: bronsitelor,
reumatismului, bolilor de piele, constipatiei,
diabetului, bolilor de rinichi, bolilor de
vezica, anemiei, anorexiei, asteniei,
tuberculozei, acneei, herpesului vaginal,
gingivitelor, paradontozei.
In
tratarea acestor afectiuni se reomanda a se
consuma atat salata cat si suc.
Sucul de nastrurel poate fi
intrebuintat si pentru afectiunile cu
dezvoltatre externe, prin frictiuni.
