Pielonefrita

 Definitie

Pielonefrita prezinta un proces inflamator nespecific cu afectarea sistemului bazineto-calicial si tesutului interstitial renal. Pielonefrita se divizeaza în acuta si cronica, care difera dupa evolutia clinica, dar sunt în relatii patogenetice determinate. Pielonefrita cronica este un proces infectios inflamator nespecific, cu afectarea preponderenta si initiala a tesutului interstitial, a sistemului bazineto-calicial si canaliculelor renale, cu antrenarea ulterioara a gromerulilor si vaselor renale. Evoluând sub masca altor forme clinice, pielonefrita cronica poate prezenta dificultati diagnostice.

 Formele clinice

- acuta, cronica.

- primare, secundare.

- clasice, asimptomatice: hipertonica, nefrotica, septica, hematurica, anemica, latenta, recidivanta; unilaterale, bilaterale, necomplicate, complicate.

 Sistemul afectat: urinar.

Ereditatea: copiii nascuti de la mame ce sufera de pielonefrita sunt predispusi sa dezvolte patologii renale.

Predominarea de vârsta: sufera copiii sub 10 ani - 10%, populatia tânara de vârsta medie - 7-10%, vârstnici si batrâni - 15-23%.

Predominare de sex: femeile tinere pâna la 40 ani se îmbolnavesc mult mai frecvent decât barbatii. Pâna la 40 ani - 75% bolnavi sunt femei. Barbatii mai frecvent se îmbolnavesc la vârsta de 50 ani, copiii - fetite, baieti sunt în raport de 8:1, la vârsta reproductiva femei-barbati sunt 7:1, vârstnici 1:1.

 Semne si simptome

Simptomatica este diferita, polimorfa, la debut semnele rar sunt specifice. fatigabilitate, labiciune, cefalee, alterarea starii generale, somnolenta, gust neplacut în gura, greutate în mezogastriu, scaderea poftei de mâncare, meteorism, diaree, febra sau subfebrilitate, durere în regiunea lombara, dereglari de mictiune (polachiurie, disurie), hipertensiune arteriala, edem al fetei, paliditate, uscaciunea pielii si mucoaselor.

 Cauze - anomalii anatomice ale cailor urinare, infectii ale cailor urinare (cistita, uretrita, prostatita), modificari hormonale, maladii urologice (litiaza, diateza urica), diabet zaharat, urostaza, dereglarea limfourocineticii, adenom de prostata, imunodeficienta secundara.

 Factori de risc - dereglari uro-dinamice, reflux vezico - ureteral, anomalii de dezvoltare, nefroptoza, nefrolitiaza, hiperplazia prostatei, tumori ale cailor urinare, scadere brusca în greutate, consum redus de lichide, dereglari metabolice, diabet zaharat, hipercorticism, hiperuricemie, sarcina, imunodeficienta congenitala sau dobândita, tratament de lunga durata cu corticosteroizi, citostatice, focare de infectie extrarenale, investigatii insrtumentale, cateterizarea vezicii urinare, introducerea substantei de contrast, polipragmazia, vârsta înaintata, incontcnenta de urina si fecale, modificari involuntare, scaderea imunitatii, dereglari de microcirculatie.

 Diagnostic diferential - glomcrulonefrita cronica, hipertensiunea esentiala, tuberculoza rinichilor, amiloidoza rinichilor, hipertensiunea vasorenala, tumorile renale, nefropatia paraneopazica la vârstnici, urolitiaza, nefropatia diabetica.

 Investigatii de laborator - hemograma, analiza urinei generala, analiza bacteriologica a urinei, proba Niciporenko, proba Zimnitki, proteinograma, lonograma, ureea, creatinina serica, probele functionale renale (filtratia, reabsorbtia).

 Investigatii instrumentale - radiografia panoramica a rinichilor, investigatii radiourologice, pielografia excretorie si retrograda, cromocistoscopia, renografia cu radioizotopi, renoscanografia cu izotopi, scintigrafia dinamica, tomografia computerizata, ultrasonografia rinichilor.

 Teste speciale - biopsia renala.

Procedee diagnostice - cateterizarea ureterelor, ECG, examinarea fundului ocular.

 Indicatii pentru spitalizare - acutizarea severa a procesului, dezvoltarea hipertensiunii arteriale greu jugulabile, progresarea insuficientii renale, deficiente urodinamice ce necesita restabilirea pasajului urinar, verificarea starii functionale renale, infectii intercurente, ce duc la acutizarea pielonefritei, pentru luarea deciziei de expertiza.

 Masuri generale - regim, alimentatie curativa, tratament etiotrop: terapie antiinfectioasa, restabilirea pasajului urinar, îmbunatatirea hemodinamicii renale, gimnastica functionala renala pasiva, aplicarea remediilor antiinflamatorii nesteroidiene, fitoterapie, fortificarea imunitatii nespecifice a organismului, tratament fizioterapie, tratament simptomatic, tratament sanatorial, tratament antirecidivant planificat, tratamentul insuficientei renale cronice, tratament chirurgical: nefrostomic, decapsulare renala, tratamentul chirurgical al adenomului de prostata, nefropielotomie, lichidarea refluxului.

 Regim

Se ordoneaza în functie de gravitatea starii generale, faza bolii, particularitatile evolutiei clinice, prezenta intoxicatiei si fenomenelor secundare, de complicatii si gradul de insuficienta renala cronica.

 Dieta

Se recomanda alimentatia cu continut echilibrat de proteine, lipide, glucide, vitamine. Cantitatea lichidului folosit trebuie sa depaseasca cu 350-500ml diureza si ca constituie pâna la 2-3 litri.

Ingestia salina se regleaza individual.

 Educatia pacientului

Informarea pacientului despre: factorii de risc si metodele de evitare, caracterul bolii, anularea factorilor, care duc la cronicizare si provoaca recidive, necesitatea tratamentului adecvat în formele acute si tratamentului antirecidivant planificat.

 Complicatii posibile - abces renal, carbuncul renal, insuficienta renala acuta, stare septica, hipertensiune arteriala, insuficienta renala cronica.

Prognostic evolutiv - prognosticul va depinde de eficacitatea tratamentului ordonat la primul episod al bolii, de tratamentul antirecidivant si evitarea factorilor de risc. Progresarea bolii duce la insuficienta renala cronica.

Sunt asociate: cistita, anomaliile cailor urinare, patologia urologica.

Factorii de varsta

Pediatrici: - la nou-nascuti manifestarile clinice sunt nespecifice: stationare în greutate, varsaturi, diaree, accese febrile, somnolenta, convulsii, hipotonie sau hipertonie.La sugar si copilul mic (1-3 ani) simptomatologia este nespecifica: stare febrila prelungita, stagnare neexplicata a cresterii, sindrom neurologic, uneori polachiurie, disurie.La copilul mare tabloul clinic se aproprie de cel al adultului: febra, frisoane, dureri lombare.

Geriatrici: - manifestari clinice variate, se poate agrava patologia cronica preexistenta. PNA se poate manifesta prin dereglari psihice, febra poate lipsi.

Indicatia tratamentului antibacterian se face considerând functia rinichilor, doza se micsoreaza cu 20%.

Sarcina: Pielonefrita dezvolta 1% din toate gravidele. Riscul pielonefritei acute creste considerabil la gravidele cu bacteriurie asimptomatica. Tabloul clinic al pielonefritei cronice în acutizarc evolueaza deseori asimptomatic, sub masca gcstozelor, anemiei, iminentei de avortare.

Toate gravidele cu forme acute sau complicate de pielonefrita vor fi spitalizate. Administrarea tratamentului bacterian va tine cont de posibilele efecte teratogene, embriotoxice, nefrotoxice, de vârsta sarcinii, sensibilitatea agentului patogen, farmacocinetica. Lipsind efectul, antibioticul se va înlocui în 48- 72 ore de la initierea curei.