Regim alimentar pentru calculi renali (pietre la rinichi)
O parte importanta a
tratamentului litiazei renale este reprezentat de regimul
alimentar. Acesta contine in
general nutrientii necesari pentru
majoritatea adultilor sanatosi. Totusi, doza de calciu poate fi
mai mica decat cea recomandata in general pentru femeile
insarcinate sau care alapteaza.
Intrucat regimul difera in functie de tipul de calculi renali,
este importanta determinarea compozitiei acestora, in scopul
stabilirii masurilor ce trebuie adoptate pentru a preveni
formarea de noi calculi. Aproximativ 80% din calculii renali
sunt compusi din calciu si alte minerale, de obicei o combinatie
de calciu si oxalati. In unele cazuri, modificarile dietei
contribuie la prevenirea recurentei acestui tip de calculi.
Tratamentul preventiv consta in administrarea de medicamente si/sau
modificari ale dietei.
Cresterea consumului de
lichide
Aceasta este cea mai
importanta masura preventiva pentru toti pacientii cu litiaza
renala. Aporturile insemnate de lichide previn formarea
calculilor prin diluarea urinei.
In general, pacientii cu calculi din calciu sau din acid uric ar
trebui sa bea cel putin 10 pahare de apa in fiecare zi. In
zonele cu clima mai calda sau pentru persoanele active fizic,
este recomandat un consum mai mare de lichide. In toate cazurile,
cresterea aporturilor de lichide este necesara dupa un efort
intens sau in conditii de stres.
Cel putin 50% din
aporturile totale de lichide trebuie sa provina din apa. Alte
bauturi pot avea efecte pozitive sau negative. Un studiu a
aratat ca apa dura de robinet creste concentratia de calciu din
urina cu 50% in comparatie cu apa imbuteliata. Pe de alta parte,
apa minerala care contine atat calciu cat si magneziu poate
reduce factorii de risc pentru formarea de calculi din calciu
sau acid uric.
O jumatate de cana de suc
de lamaie natural (suficient pentru a prepara opt pahare de
limonada) creste nivelul de citrati din urina, ceea ce
protejeaza impotriva calculilor din calciu. In schimb, sucul de
portocale nu este recomandat, deoarece creste nivelul de citrati
si pe cel de oxalati din urina. Numeroase bauturi carbogazoase
contin acid fosforic, crescand riscul de calculi renali.
Calciul in dieta
Cea mai mare parte a
calciului alimentar provine din lapte si produse lactate (iaurt,
branza). Legumele verzi contin si ele o cantitate insemnata de
calciu.
Cresterea cantitatii de
calciu excretata in urina poarta denumirea de hipercalciurie.
Doar in cateva cazuri de hipercalciurie calculii pot fi
preveniti prin controlarea aportului alimentar de calciu.
Daca totusi medicul
recomanda o dieta cu un consum controlat de calciu, scopul este
acela de a mentine acest consum intr-un interval normal,
datorita importantei acestui mineral in mentinerea unor functii
importante. In aceasta dieta, barbatii sunt sfatuiti sa reduca
aportul de calciu la 800 mg pe zi, iar femeile la 1000 mg
inainte de menopauza si la 1200 mg dupa menopauza.
Pacientii care urmeaza o
dieta cu un consum controlat de calciu trebuie sa consulte
medicul inainte de a lua medicamente sau suplimente de vitamine.
Zaharul si sarea
Studiile arata ca zaharul
si sarea agraveaza dezvoltarea calculilor din calciu sau din
oxalat de calciu atunci cand sunt consumate in exces. Unele
zaharuri se gasesc in mod natural in alimente si nu reprezinta
un motiv de ingrijorare.
Totusi, la pacientii cu
litiaza renala este preferabil sa se evite produsele din comert
care contin cantitati mari de zahar, adaugat in procesul de
fabricare.
Limitarea sodiului pare sa diminueze cantitatea de calciu
excretata prin urina. Prin urmare, persoanele care au calculi
compusi din calciu pot reduce consumul de sodiu la 2300 – 3500
mg pe zi.
Fibrele insolubile
Fibrele alimentare sunt benefice pacientilor cu litiaza renala.
In plus, unele alimente bogate in fibre contin anumiti compusi
care protejeaza impotriva calculilor renali.
Fibrele insolubile in special joaca un rol important in
reducerea nivelului de calciu din urina. Ele se gasesc in
cereale (grau, orez, ovaz si secara) si se combina cu calciul in
intestin, astfel incat calciul va fi eliminat prin fecale si nu
excretat prin urina.
Restrictia proteica
O dieta bogata in proteine
animale poate avea drept efect formarea calculilor renali.
Proteinele cresc cantitatea de acid uric si oxalati din urina.
Dietele bogate in proteine de origine animala (in special carne)
au fost asociate cu aparitia calculilor renali. Proteinele din
carne genereaza mai mult acid uric decat proteinele vegetale.
Din acest motiv persoanele care au avut calculi din acid uric ar
trebui sa evite un consum de proteine mai mare decat cel necesar
organismului.
Medicul curant sau
nutritionistul poate recomanda un aport de proteine personalizat
pentru fiecare pacient.
Restrictia oxalatilor in
hiperoxalurie
Persoanele cu calculi din
oxalat de calciu nu ar trebui sa evite alimentele bogate in
oxalati decat daca o dieta restrictiva este recomandata in mod
clar de catre medic. Unele studii arata de fapt ca alimentele
care contin atat oxalati cat si calciu pot reduce riscul
formarii de calculi. In plus, majoritatea alimentelor care
contin oxalati sunt foarte importante pentru sanatate.
Restrictia oxalatilor este deosebit de daunatoare in special
pentru persoanele care sufera de malabsorbtie.
Alimentele bogate in acid
oxalic sunt: soia, ceaiul negru, ciocolata, cacao, smochine,
piper macinat, carne de miel, nuci, patrunjel, spanac.
Uneori calculii din oxalat se formeaza deoarece nu exista
suficient calciu in intestine. In aceasta situatie, o cantitate
prea mare de oxalat ajunge la rinichi pentru a fi excretata (hiperoxalurie).
In unele cazuri de calculi din oxalat, medicul poate recomanda
reducerea aporturilor de oxalat (maxim 50 mg pe zi), alaturi de
o crestere usoara a consumului de calciu. Pentru aceasta,
alimentele care contin o cantitate insemnata sau moderata de
oxalat ar trebui evitate sau eliminate complet.
Vitaminele in
hiperoxalurie
Acidul ascorbic (vitamina
C) se poate transforma in oxalat, din acest motiv suplimentele
de vitamina C sunt contraindicate pentru pacientii cu
hiperoxalurie. In schimb, un aport alimentar bogat in vitamina C
nu este o cauza a formarii de calculi renali la persoanele fara
risc.
Vitamina B6 sau piridoxina
este utilizata in tratamentul hiperoxaluriei atunci cand
restrictia dietetica de oxalati si suplimentele de calciu nu
sunt eficiente in prevenirea calculilor. Este benefica in
special pentru hiperoxaluria congenitala. Pacientii nu trebuie
insa sa-si administreze singuri vitamina B6, deoarece
intoxicatia cu aceasta vitamina (in doze foarte mari si pe o
perioada lunga de timp) are consecinte grave asupra sanatatii.
Sursele alimentare de
vitamina B6 sunt: ulei de peste, carne de pasare, banane,
arahide, drojdie de bere
