|
|
Roinita (Melissa officinalis);
Roinita se foloseste ceaiul din frunze. Are actiune
carminativa, antiseptica, calmanta, coleretica si antidiareica. In uz extern, se recomanda sub forma de bai pentru plagi, avand actiune
cicatrizanta, antiinflamanta si antiseptica. in acest ultim scop, se poate
asocia cu mugurii de plop si cimbrisor.
E o planta inalta de aproape
un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde deschis. Dar
ceea ce o distinge printre suratele ei din natura e mireasma pe care o
raspandeste si care seamana cu lamaia. La ce este buna aceasta planta
medicinala? Grea intrebare! Nu ne-ar ajunge paginile acestei reviste pentru
a raspunde la ea! Roinita (Melissa officinalis) este una din cele mai
folosite plante medicinale din lume (germanii au un cult pentru ea). Zeci de
studii facute pe tot mapamondul pun in evidenta extraordinara ei valoare
terapeutica, cu efecte multiple, atat ca remediu simplu cat si combinat.
Raspandirea
Cunoscuta in popor si sub numele de melisa,
mataciune sau iarba de alamai, roinita creste mai ales in sudul si in vestul
tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite din padurile de stejar,
de salcam sau din rariturile de fag. Infloreste acum, la sfarsit de mai -
inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii - Arad,
Timisoara, Caras Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si
Munteniei.
Recoltarea
De la roinita se culege partea aeriana (tulpina,
frunze, flori), prin taierea cu grija, pentru a nu dezradacina planta, care
va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile
fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din planta,
care sunt un principiu activ foarte important). Imediat dupa culegere,
tulpinile de roinita se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si
lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata,
rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata,
frunzele de roinita pot fi folosite ca adaos in salatele de cruditati,
carora le dau o aroma si o savoare deosebite.
Sapte retete de
preparare a roinitei
1. Pulberea Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a
tulpinilor uscate de roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face
in borcane de sticla inchise ermetic, tinute in locuri intunecoase si reci,
pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se
evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o
jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol. 2. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de
roinita, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50
de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua
saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in
sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-100 de picaturi
diluate in putina apa, de patru ori pe zi. 3. Vinul de roinita Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere
de roinita si se lasa la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se
strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte sau dupa masa. Administrat inainte
de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia, combate dispepsia, previne
aparitia spasmelor tubului digestiv. 4. Mixtura de roinita Era foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o
considerau un panaceu pentru memorie si pentru reintinerire. Iata reteta sa
de preparare: se combina doua galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si
cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la care se adauga jumatate de
lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut se consuma pe
stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant. 5. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru
de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se
pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de
litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se
filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi)
sau extern, sub forma de comprese si bai. 6. Uleiul de roinita Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste
care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline.
Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un recipient inchis ermetic,
dupa care se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla
inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca ulei alimentar
pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra
reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap. 7. Cataplasma cu roinita
O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se
inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul
afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de o ora.
Utilizarile terapeutice
Roinita si sistemul nervos
Probabil cea mai importanta categorie de efecte a
roinitei este cea asupra sistemului nervos. In doze mici si luata ocazional,
roinita este un excelent calmant nervos, fiind recomandata contra durerilor
de cap, care apar pe fond de stres si de suprasolicitare, contra insomniei,
contra tulburarilor digestive care apar pe fond nervos. In toate aceste
afectiuni, se administreaza cate o lingurita de tinctura diluata intr-un
pahar de apa, in doza unica, atunci cand este nevoie. Roinita este si un
excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de
agitatie si imbunatateste memoria), contra tulburarilor de memorie post-traumatice,
precum si contra tulburarilor de memorie produse de problemele vasculare
cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate o lingurita de tinctura
de roinita de 4 ori pe zi, in cure de minimum 4 luni.
Roinita si psihicul
Rezultatele experimentale privitoare la folosirea
roinitei in tratarea unor tulburari cum ar fi depresia, anorexia psihica (cu
reversul sau - bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decat
incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de
tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare
asupra psihicului, antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand
tonusul psihic si mental. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat
tratamentul cu aceasta planta contra tulburarilor emotionale mentionate au
resimtit o ameliorare clara a starii lor psihice. Un rezultat foarte bun,
daca este sa ne gandim la faptul ca roinita este un remediu practic nenociv
si care poate fi luat in cure de lunga durata, fara a da dependenta. Exista
insa si un... „daca”: pentru a obtine rezultate notabile, prin tratamentul
cu melisa, este necesar sa „simpatizati” sau, cu alte cuvinte, sa vi se
potriveasca aceasta planta. Oricum, merita sa incercati.
Roinita si glanda
tiroida
Studii facute la un important institut american de
endocrinologie au aratat ca extractele din roinita pur si simplu inhiba
puternic actiunea in organism a hormonului tiroidian (TSH). Este o
descoperire extraordinara, care va duce in curand la aparitia pe piata a
primului medicament natural, cu adevarat eficient impotriva hipertiroidiei.
Deocamdata, puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de
roinita, din care se bea cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de
doua luni, cu doua saptamani de pauza. Acest remediu este valabil si in
cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte antitumorale
dovedite.
Roinita si tulburarile
hormonale la femei
Cercetari clinice facute in Germania au aratat ca
administrarea tincturii de roinita are efecte de reglare a ciclului
menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi starile
de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei, menstrele
neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Va
recomandam o combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si
tinctura de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau cate 6
lingurite pe zi, in cure de patru saptamani.
Roinita si reumatismul
Un litru de infuzie combinata de roinita consumata
zilnic ajuta la combaterea majoritatii formelor de reumatism, avand o
actiune antiinflamatoare articulara, antialgica, incetinind sau chiar oprind
procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate cu ulei de
roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta (il gasim in
Plafaruri) - 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de
roinita.
Roinita si bolile
gastro-intestinale
In colita de fermentatie, roinita este unul din cele
mai puternice remedii vegetale, avand darul de a inhiba dezvoltarea excesiva
a bacteriilor de fermentatie in colon, de a combate spasmele, de a diminua
inflamatia. Se administreaza sub forma pe care pacientul o simte cea mai
eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata
(1 litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului iritabil si
a colonului spastic, precum si contra enteritei. Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent
impotriva indigestiei, a dispepsiei si a atoniei digestive.
Roinita si afectiunile
hepatobiliare
Infuzia combinata de melisa este un excelent leac
pentru diskinezia biliara (fiere lenesa), pentru colecistita si un adjuvant
contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o actiune favorabila a
extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta
este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in continuare:
Roinita si herpesul
Virusurile
care produc herpesul de tip I si de tip II sunt distruse de un complex de
substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6
lingurite pe zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern,
se pun vreme de doua ore pe zi comprese cu infuzie combinata sau, mai
eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile afectate de herpes. La cinci
minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de propolis pe leziunea
herpetica, pentru a grabi vindecarea.
Roinita si... tineretea
fara batranete
Anterior,
vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a
treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele
acestei plante nu se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa
imbunatateste considerabil memoria si intreaga activitate a sistemului
nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte cuvinte, ea ajuta la
mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland radicalii
liberi (molecule din sange care sunt responsabile de imbatranirea
tesuturilor).
|
|
|