Silvoterapia
Silvoterapia este o metoda terapeutica de prevenire si vindecare a
bolilor cu ajutorul arborilor. Ea este utilizata inca din antichitate
dar a fost
recunoscuta ca metoda stiintifica abia in anul 1927, dupa
adoptarea ei de catre disciplina medicala ce se ocupa cu
balneoclimatoterapia.
Silvoterapia este indicata atat omului sanatos, pentru intarirea
organismului, combaterea oboselii si a stressului, cat si celui bolnav.
Se recomanda in special suferinzilor de astm bronsic, bronsita cronica,
hipertensiune arteriala, nevroze, insomnie.
Aerul din padure contine ioni negativi de oxigen, considerati
adevarate "vitamine ale aerului". Acest ozon constituie un
remediu excelent, cu proprietati multiple: activeaza circulatia
sangelui, creste numarul globulelor rosii, usureaza respiratia in
cazul bolilor pulmonare cronice si favorizeaza somnul.
De asemenea, stimuleaza toate functiile organelor si contribuie la
intarzierea imbatrinirii, printr-un proces mai eficient de oxigenare a
creierului.
In statiunile montane inconjurate de paduri de brazi, concentratia
ionilor negativi poate ajunge pana la 4,000/cmc de aer.
In principal, tratamentul prin silvoterapie consta in plimbari,
alergari usoare si efectuarea unor exercitii fizice in sinul naturii.
In acest caz, se poate vorbi despre o silvoterapie "activa", ce
se poate practica zilnic.
Forma pasiva, recomandata persoanelor bolnave, consta in
plimbari scurte, intr-un ritm de 3-5 km pe ora, incheiate cu odihna la
umbra.
