Sulfina
Sulfina, numita si iarba-de-piatra, molotru-galben,
sul-cina, trifoi-mare, creste in locuri uscate, pe soluri aride,
pietroase. Altitudinal creste din campie pana la 1300-1500 m. Florile de
sulfina si levantica se pun intre haine si rufe pentru a le transmite un
miros
placut si a alunga moliile.
Sulfina intra in compozitia tigarilor antiamatice si aroma-tizantului
pentru bai. In industrie se foloseste pentru aromati-zarea
tutunului.
Contine glucoza si acid cumaric, cumarina, care imprima
mirosul specific plantei uscate, melilotina, derivati ai acidului
cumaric, taninuri, rezine, saruri minerale.
Utilizare. Intern: vasodilatator periferic, mareste
permeabilitatea vasculara, regenereaza celula hepatica, scade
tensiunea arteriala; astringent si aromatizant.
Intern: in astm bronsic, bronsite, hepatita cronica, afectiuni
renale. Se utilizeaza ca expectorant si emolient in tulburari gastro-intestinale
si in bolile aparatului respirator.
Extern: antiseptic, antiinflamator gingival, calmant (bai). Se
utilizeaza ca antiseptic in bolile de ochi, sub forma de bai sau
comprese, pentru spalarea ranilor, cataplasme pe umflaturi, gargara in
abcese dentare, gingivite, afte, laringite, in reumatism, cataplasme
aplicate pe locul dureros.
- Intern - infuzie: o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita; se
beau 3 ceaiuri pe zi.
Extern - infuzie. Cantitatea de planta se dubleaza. Aceasta infuzie se
foloseste in comprese, instilatii pentru ochi, spalaturi si gargara.
Pentru bai: infuzie din 120 g planta uscata la 2,5 litri de apa;
lichidul rezultat se amesteca cu apa din cada, cu temperatura de 36^ C;
se sta in cada 20-25 minute.
